Vederi din Istanbul

Acum 3-4 luni, prin octombrie, mă gândeam că vreau să merg undeva special de ziua mea ce pică înaintea lui Eminescu. Şi căutând ceva mai uscat şi mai cald am zis să aleg ceva mai la sud. Cea mai accesibilă opţiune s-a dovedit a fi Istanbul, un loc pe care voiam de mult să îl vizitez dar cumva nu s-au aliniat stelele. Ştiam cât de cât la ce să mă aştept, auzisem păreri, citisem bloguri şi ştiam că trebuie să fac loc în stomac pentru ce avea să urmeze.

Am ajuns în Istanbul cu Fly Pegasus, compania low-cost a turcilor cu nişte stewardese posace dar cu preţuri bune şi bagaj inclus. Am aterizat seara devreme pe Sabiha Gökçen, aeroportul din partea asiatică şi am fost lovit imediat de aglomeraţia aferentă unui oraş cu populaţia aproape la fel de mare ca a României. Am stat în ploaie vreo jumătate de oră aşteptând autobuzul blocat în traficat şi apoi m-am repezit la uşi cu restul pasagerilor, RATB style. Am mai petrecut încă 2 ore într-o coadă pe autostrada care ducea în partea europeană, ca într-un final să dau de centru.

Şi aici devine interesant. Cu o hartă în mână şi nişte numere de autobuze scrise pe ea, n-am reuşit să găsesc direcţia spre hotel aşa că am tot încercat să găsesc un vorbitor de engleză prin preajmă. Am găsit pe cineva care, deşi de-abia rupea câteva vorbe inteligibile, şi-a ieşit din cale afară să mă îndrume. M-a dus la metrou, a întrebat un angajat de acolo şi apoi m-a băgat şi la funicular cu cartela lui. Încercând să găsesc hotelul, ceva similar s-a întâmplat: o fată a întrebat un trecător unde e hotelul şi apoi m-au dus amândoi în faţa lui. N-am mai dat nicăieri peste oameni atât de amabili şi ospitalieri care îţi fac vacanţa mai frumoasă.

Primul meu contact a fost zona din jurul hotelului (Magnaura, foarte fain apropo), locul unde era ÅŸi vechiul oraÅŸ din jurul moscheei Sultanahmed ÅŸi a bazilicăi Aya Sofya, două clădiri impunătoare ÅŸi superb decorate. Zona e plină de băruleÅ£e ÅŸi restaurante care parcă sclipesc – fiecare original decorat, cu mult bun gust ÅŸi cu meniuri care de care mai variate. Mi-am luat un suc de rodii ÅŸi am umblat pe străzile pavate din jur zâmbind ÅŸi minunându-mă la cât de bine poate să arate totul în jurul meu.

Am descoperit prin genialul lor ceai de mere, budincile de lapte ÅŸi de orez, am salutat pisicile turceÅŸti ÅŸi n-am ratat ocazia să trec pe la piaţă. Spice Market-ul e unul dintre cele mai colorate ÅŸi parfumate locuri pe care le-am vizitat, cu zeci de tarabe pline de condimente, dulciuri, decoraÅ£iuni ÅŸi tot felul de mizilicuri de la eÅŸarfe la inele de aur. Iar când ajungeÅ£i acolo ÅŸi vă tentează să cumpăraÅ£i ceva ori pregătiÅ£i-vă să negociaÅ£i la sânge preÅ£ul ori să renunÅ£aÅ£i la idee – preÅ£urile sunt bine umflate pentru turiÅŸtii naivi, lucru pe care l-am simÅ£it pe pielea mea. Am făcut apoi o urcare cu funicularul până la turnul Galata ÅŸi de acolo am mers agale pe Istiklal, un bulevard lung cu zeci de magazine, restaurante ÅŸi cofetării.

Iar pe Istiklal am dat de legendara mâncare turcească. De pe strada cu peşte ce intersectează bulevardul mare am încercat midye dolma, nişte midii umplute cu orez şi mirodenii apoi stropite cu puţină zeamă de lămâie. Am continuat apoi cu un Islak Burger, un burger aburit despre care citisem şi tare voiam să-l încerc. Chifla e aromată cu un sos de roşii, apoi cu chifteaua de vită aromată din interior, e lăsată într-un hamam câteva ore din care iese un burger delicios şi cald, de un portocaliu radioactiv. Îi găsiţi pe la toate stand-urile dar cei mai populari sunt la Kizilkayalar, în piaţa Taksim.

Festinul a fost încoronat de un ayran subÅ£ire, sărat ÅŸi un ÅŸiÅŸkebab (cred) crocant ÅŸi aromat A doua zi, n-am ratat ocazia să încerc lahmacun (aka pizza turcească) – o genială lipie subÅ£ire ÅŸi crocantă cu carne tocată, mirodenii ÅŸi pătrunjel. Fiindcă nu mai era loc, iau aminte ÅŸi vă recomand eventual vouă să încercaÅ£i castanele coapte ce parfumează străzile ÅŸi hamsiile de pe lângă podul Galata. Ar fi făcut să nu vă potoliÅ£i setea pe cât de des posibil cu un suc acriÅŸor ÅŸi sănătos de rodii.

După un aÅŸa festin, am făcut cu greu loc ÅŸi unui restaurant despre care citisem multe lucruri bune pe TripAdvisor, Aloran Cafe & Restaurant situat tot în zona Sultanahmed. Localul arată modest, preÅ£urile sunt accesibile ÅŸi unele mâncăruri îşi fac intrarea într-un stil grandios. Testi kebab-ul este gătit într-un vas de lut înconjurat de flăcări iar vasul e spart în faÅ£a ta ca să ai în farfurie carnea aburindă ÅŸi aromată. Iar chicken casserole (poza a treia) are o altă semnificaÅ£ie la turci – puiul e gătit într-un sos de rodii ÅŸi mirodenii, dând o carne suculentă ÅŸi uÅŸor caramelizată.

Toate ca toate, a fost o vacanţă scurtă dar frumoasă, pe care aş repeta-o doar de dragul mâncării. Istanbul este un oraş al contrastelor care ori îţi place, ori îl urăşti. E o experienţă interesantă, un loc pe care ar trebui să-l vizitezi şi să-l simţi măcar o dată în viaţă.

Vezi alte reţete :

Jurnal de SUA: pui de baltă, rulote cu mânc...

Cum să-Å£i înÅŸeli gustul: lămâi dulci fÄ...

Se apropie Black Friday!