Articole despre "vită - Blog culinar"
Sep 30, 2013
Bogdan

Salad wraps cu vită, ghimbir și chili

În primele zile de iarnă pe meleaguri olandeze am vrut să fac niște eu niște boeuf bourguignon cu carne de vită cumpărată de la măcelar. S-au ivit niște musafiri și a trebuit să mărim numărul de porții, adăugând niște carne cumpărată de la supermarket. Iar cu ocazia asta am observat o diferență surprinzătoare între cele două tipuri de carne de vită. Nu știu să vă explic de ce, dar carnea de la măcelar era de culoarea roșu-închis și puteai vedea fibrele iar cea de la magazin are o culoare rozaliu-mată, putând cu greu să distingi fibrele. După experiența asta, plus alte câteva ce implicau un piept de pui dubios de apos și o carne tocată de vită foarte grasă, am renunțat să mai iau carne din supermarket. Ori o iau de la magazine de specialitate ori o cumpăr bio și mă mulțumesc cu o porție mai mică, dar mai gustoasă. Less is more, right?

Rețeta de mai sus nu-i una proprie, ci e împrumutată de la maestrul Ramsay. Mă uitam la unul dintre serialele lui și, dintre toate rețetele de acolo, mi-a atras atenția asta. Are niște ingrediente pe care nu eu nu le folosesc de obicei în bucătărie, dar mi-a făcut așa poftă încât n-am putut să nu o încerc. Partea cea mai bună e că orice carne tocată ați avea la îndemână (grasă, bio, din magazin sau tocată acasă), îi veți scurge grăsimea și veți rămâne doar cu carnea crocantă aromată și ușor picantă. Am sărit peste vinegreta pe care o prepară el (parea puţin redundantă), dar aveţi link în reţetă dacă vreţi să o încercaţi. Am redus şi cantitatea de ardei iute, că voiam să-mi mai simt limba după masă şi am ajuns la ce vedeţi mai jos.

Rețetă salad wraps cu vită, ghimbir și chili

salad wraps cu vita

Vezi reţeta sau articolul »

Sep 5, 2013
Bogdan

Note din Haga, ep. 6 – Filet Americain

Dacă o să prindeţi vreodată un prânz în Olanda într-o zi a săptămânii, o să vedeţi grupuri de olandeză care se adună pe lângă mici locaţii unde fac sandvişuri la comandă. Cozile sunt de obicei până afară şi toată lumea stă aşteaptă calm să-şi ia o ciflă albă, pufoasă cu o felie de caşcaval, unt şi nişte legume. O mică abatere de la sandvişul clasic care se mănâncă de obicei aici de către olandezii mai în vârstă – două felii de pâine cu una de caşcaval la mijloc alături de un pahar de lapte bătut. La început, n-am putut să înţeleg prânzul ăsta minimal, mai ales când mă gândeam că aşa ceva se mănâncă de obicei pe şantier că nu ai unde să-ţi încălzeşti o mâncare caldă sau tacâmuri cu care să mănânci o supă. Apoi mi-a explicat fostul şef, care parcă bătea apropo, că se mănâncă sanvişuri la prânz să nu fie obosiţi după masă şi, deci, mai productivi.

Nu ştiu cât de multă energie îţi dă o bucată de pâine albă în comparaţie cu o salată aşa că we agreed to disagree. Până reuşesc să înţeleg mai exact fenomenul, vreau să vă povestesc de una dintre cele mai ciudate produse pe care am avut norocul să-l descopăr în magazinele olandeze. Nu e turnul decorativ cu cutii de supă instant sau laptele combinat cu suc de mere, ci o pastă de o culoare portocaliu-roşiatică radioactivă ce se numeşte filet americain. Numele nu are de-a face cu nimic din America şi nimic cu sensul cuvântului filet/filet. Ce vedeţi în imagine e carne de vidă crudă ce se macină până pierde orice textură şi devine o pastă, apoi e amestecată cu tot felul de ingrediente.

filet americain

Ingrediente care sunt în număr destul de mare, de la carnea de vită (care nu ştii din ce parte a animalului provine) până la lapte pudră (melkpoeder) şi suc de mere (appelsap). Pasta asta se pune de obicei pe pâine, alături de unt şi eventual câteva felii de roşii şi se mănâncă la prânz. Unele locuri nu o ţin la frigider când faci sandvişuri la foc continuu, aşa că imaginaţi-vă ce se poate întâmpla. Cât despre gust, nu pot să vi-l descriu că n-am îndrăznit să mă ating de aşa ceva. Dar dacă o să aveţi curiozitatea, aveţi grijă să luaţi măcar unul bio care stă într-un frigider.

ingrediente

Până apuc să vă povestesc puţin despre Scandinavia şi să vă scriu o nouă reţetă, vă doresc un început frumos de toamnă!

Dec 19, 2012
Bogdan

Chiftele arăbeşti cu iaurt si seminte de pin

De câteva săptămâni încoace, am început să reduc încet încet cantitatea de carne din meniu. Şi nu că nu mi-ar plăcea, dar parcă te simţi mult mai bine după o masă fără ea. Nu o exclud complet prea curând dar e aşa uşor să o eviţi aici când ai atât de mult opţiuni prin magazin sau prin restaurante. Unde mai pui că găseşti legume în piaţa locală la preţuri de nimic din serele olandeze care aprovizionează şi România iarna. Reţeta de jos nu se încadrează, evident, în planul meu de a reduce carnea din meniu. Dar am dat carnea de miel, pe care eu nu pot deloc să o înghit, pe un amestec de carne bio de vită şi porc tocată, mai săracă în grăsimi. Orice carne aţi folosi, iaurtul grecesc dă o cremozitate perfectă preparatului şi mai taie puţin din grăsimea tipică chiftelelor. Cu nişt rădăcinoase coapte sau legume pe grătar, cred că-i un preparat perfect pentru o zi de iarnă friguroasă.

Reţetă chiftele arăbeşti cu iaurt si seminte de pin

chiftele arabesti

Vezi reţeta sau articolul »

Nov 5, 2012
Bogdan

Gemista (roşii şi ardei umpluţi)

Dacă aţi fost prin Grecia sau printr-un restaurant cu specialităţi elene, probabil aţi văzut că au şi ei ceva asemănător cu ardeii noştri umpluţi. Am încercat gemista pentru prima dată acum vreo 2 ani, în drum spre o plajă cu un albastru turcoaz ireal, şi mi-a plăcut tare mult. Roşiile erau umplute cu un amestec aromat şi proaspăt de orez şi erau perfecte pentru un prânz uşor într-o zi călduroasă de vară. Am încercat zilele astea să văd dacă îmi iese acelaşi preparat proaspăt şi a fost tare bun: mai uşor decât ardeii noştri copţi şi cu arome mai vibrante. Aşa că atunci când aveţi poftă de nişte gusturi mediteraneene, vă recomand

Reţetă Gemista (roşii şi ardei umpluţi)

Vezi reţeta sau articolul »

Jan 18, 2012
Bogdan

Stifado de iepure

Stifado am mâncat prima dată anul ăsta, în Zakynthos şi de atunci mi-a rămas în minte combinaţia de arome surprinzătoare. Nu mi-aş fi imaginat că scorţişoara împreună cu roşiile pot avea un gust atât de bun într-o tocăniţe, dar m-am înşelat. E o mâncare perfectă pentru serile friguroase de iarnă de la noi, “comfort food” cum s-ar zice, şi poate fi făcută cu orice fel de carne, de la vită, pui la căprioară sau mistreţ. Eu am încercat prima dată reţeta cu carne de pui iar degustătorii au fost tare încântaţi, acum v-o prezint pe cea cu iepure. Aşadar, dacă vreţi să încercaţi ceva diferit faţă de obişnuita friptură cu sos, vă recomand un stifado. Pozele preparatului s-au pierdut prin arhivă, aşa că vă ilustrez stifado cu o imagine din vacanţa de anul trecut.

Reţetă stifado de iepure

Vezi reţeta sau articolul »

Sep 26, 2011
Bogdan

Vită cu sos cremos de gălbiori

Cum gălbiorii nu se găsesc la toate colţurile, m-am gândit să profit la maxim de ce-am găsit acum o săptămână în Carrefour. Pe lângă frittata cu gălbiori (care a fost tare bună şi pufoasă), au rămas destule ciuperci galbene cât pentru un sos cremos. Sosul în cauză s-a combinat perfect cu nişte bucăţi de vită frăgezite în vin şi cu gălbiorii bucuroşi că au contribuit la o aşa bunătate!

Reţetă vită cu sos cremos de gălbiori

Vezi reţeta sau articolul »

Sep 19, 2011
Bogdan

Vită Stroganoff

E a doua oară când încerc Beef Stroganoff, după ce prima oară am nimerit o reţetă cu prea mult muştar ce nu s-a înţeles prea bine cu papilele mele. Ce-a rezultat a fost un preparat cu vită bogat, cremos şi rafinat. Nu-i de mirare că-i o reţetă atât de populară în toată lumea. Iar de data asta, aroma de muştar s-a simţit mai puţin şi nu le-a complexat pe celelalte. Poza nu face cinste preparatului, din motiv că a fost făcută a doua zi de la pregătire, dar vă asigur c-a fost tare bună.

Reţetă Vită Stroganoff

Vezi reţeta sau articolul »

Pages:12»