Articole despre "vegan - Blog culinar"
Feb 18, 2014
Bogdan

Trufe cu unt de cacao, nuci și semințe de cânepă (raw, paleo, vegan)

Am descoperit recent o “grăsime” de care eu personal nu pot să mă satur. Uleiul de măsline e tot la loc de cinste, dar untul de cacao a urcat rapid în topul preferințelor mele. Nu este chiar ieftin (un kg de unt de cacao bio e cam 60 lei, cel normal mai ieftin), dar are o aromă genială și discretă de ciocolată pe care o împrumută tuturor ingredientelor în care îl folosiți. Am început înițial să gătesc french toast-ul în unt de cacao, apoi am trecut la pancakes și am făcut chiar niște fursecuri cu portocale de care o să vă povestesc mai încolo. Sigur, se folosește foarte mult în cosmetică, dar untul de cacao pe care-l puteți comanda online este perfect comestibil.

În desertul/gustarea de astăzi, împrumută textura specifică de ciocolată trufelor noastre sănătoase și pline de nutrienți. Rețeta a fost improvizată de subsemnatul, când aveam poftă de o gustare și voiam să mă feresc de chipsuri, dulciuri sau popcorn. Am pornit de la rețeta de batoane cu curmale, am lăsat ciocolata deoparte și am adăugat multe chestii sănătoase, un pic din tot ce aveam prin cămară. Semințele de in sunt puternici antioxidanți, cele chia sunt pline de Omega 3 și fibre iar semințele de cânepă au multe fibre ușor de digerat. În ecuație au mai fost adăugate și niște mirodenii, puțin zahăr natural de la curmale și nuci plus cocos, pentru o aromă plăcută și pentru a face trufele mai cărnoase. Per total, un desert sau o gustare sănătoasă, care merge perfect înainte de sală, pentru energie, sau după, pentru a hrăni mușchii.

trufe raw cu canepa si nuci

Vezi reţeta sau articolul »

Oct 31, 2013
Bogdan

Trufe raw cu mango și cocos

Motivul pentru care nu mai vedeți postări așa de des e pentru că am ajuns la un fel de saturație. Nu mai dau peste reţete care să mă inspire aşa că mă mulţumesc la cină cu o salată sau o nişte carne la grătar cu legume. Dar mai sunt momente când dau peste combinaţii de arome intrigante pe care nu pot să nu le încerc. Iar cu postarea asta şi cu sosirea iminentă a iernii, vă promit că voi reveni pe blog cu postări mai frecvente.

După o pseudo-vacanță la București în care am combinat lucratul cu mâncatul și niște treburi la dentist, s-a activat ceva motoraș în mine care digeră totul mai repede. Altfel nu pot să-mi explic de ce îmi vine să mănânc mai tot timpul câte ceva. În București eram scuzat de la îngrijorat despre grăsimi, zaharuri și calorii pentru că ori descoperam un loc nou, ori era o ocazie mai mult sau mai puțin specială. Dar înapoi în Holandia, unde sala e la 5 minute de casă, mi-e cam jenă să-mi fac poftele cu nerușinare. Așa că am ajuns la un compromis care pare să meargă. Eu mănânc în timpul săptămânii corect (puțini carbohidrați, zero zahăr și multă proteină) iar în weekend am ocazia să mai calc strâmb. Ba cu o bucată de ciocolată, ba cu nişte aripioare cu cartofi şi mujdei, ba cu o pizza.

Iar trufele de mai jos sunt un compromis între un regim curat și sănătos și desertul acela cremos și decadent care-mi apare prin feed când mai citesc vreun blog și mă cheamă să-l reproduc. Spre deosebire de trufele raw cu curmale, astea au o bază de caju și sunt îndulcite doar ușor cu puțin sirop de arțar și dulceața naturală a mangoului confiat. Textura e ceva ce nu credeam că am să întâlnesc într-un desert raw – sunt pufoase, aerate și seamănă cu un blat de chec aromat. Și aromele se simt din plin și se combină perfect – coaja de lime răcoritoare cu vanilie aromată și cocos parfumat. Necesită puțină planificare în avans dar rezultatul merită pe deplin. Le poți face oricând, nu doar când ai un mango proaspăt la îndemână și rezistă bine la frigider și peste o săptămână.

trufe raw cu mango

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 10, 2013
Bogdan

Bacon vegan şi câteva vorbe despre Top Chef

De câteva zile, de când am terminat toate sezoanele din Top Chef (SUA) şi, rămânând cu un sentiment de nostalgie am zis să încerc şi varianta românească a serialului. Dacă nu ştiaţi de serial, Top Chef este o competiţie între aproximativ 20 bucătari ce trec prin diferite probe culinare să câştige un premiu în bani. Cum Top Chef-ul american e organizat într-un mod ireproşabil, mă aşteptam ca cel românesc să respecte aceleaşi standarde cu care mă obişnuise originalul. Dar emisiunea e atât de prost organizată încât trebuia să “vărs” pe blog toate frustrările create de tentativa asta de concurs culinar.

De la început, show-ul nu-ţi creează aşteptări false – începe într-o parcare şi parcă mai toată emisiunea e scrisă astfel încât să ţină un şofer de camion distrat. Juriul e la fel de mediocru şi fad precum emisiunea – un bucătar israelian care de-abia rupe 2 vorbe în română, un anume Nicolai Tand, proprietar de restaurant cu vocabularul unui şcolar de şcoală primară ce găteşte pe blogul său cele mai neinspirate chestii şi Tudor Constantinescu, inventatorul expresiv ca o cizmă al “unui concept revolutionar de cofetarie”, care concept e o cofetărie franţuzească absurd de scumpă. Probele se desfăşoară în mare parte în aer liber, unde concurenţii suferă ori din cauza lipsei ingredientelor şi a echipamentelor coresponzătoare, ori din cauza propriilor limitări. Sunt câțiva bucătari foarte creativi dar majoritatea lor parcă nu are ce să caute la emisiune. Iar ca să critice nişte preparate precum ciulama de ciuperci sau salată Caesar, juriul, așa inexpresiv cu el, preferă să dea bileţele concurenţilor sau alte metafore patetice în loc să lege câteva fraze coerente ca feedback. Mai mult, prezentatoarea cu personalitatea unui cui e atât de spirituală încât a întrebat la un moment dat un chef belgian ce făcea o demonstraţie cât costă tortul la care lucra.

Un lucru care m-a frapat a fost atitudinea bucătarilor. Mulți dintre ei păreau nesiguri pe preparate și, în funcție de cum sufla juriul, și le schimbai cât ai zice pește. Știu că nu sunt probabil cei mai telegenici oameni dar rar am văzut unul să zâmbească în special atunci când îi era apreciat preparatul. Când ieșeau printre ultimii, stăteau cu capul în pâmânt și nu își apărau deloc creația. Bucătăria e un domeniu unde pui pasiune și lucrul ăsta rar s-a văzut în emisiune.

Nu ştiu dacă am avut eu prea mari aşteptări de la emisiunea sau pur şi simplu bucătăria românească e la un nivel destul de jos, dar o să urmăresc până la final sperând că o să văd lucruri mai inspirate. Şi ca să nu acord tentativei de emisiune culinară toată postarea, vă prezint o chestie tare interesantă pe care am descoperit-o acum câteva săptămâni într-unul dintre episoadele Top Chef SUA. E un înlocuitor perfect pentru bacon-ul plin de E-uri şi conservanţi din comerţ, ce se face în 10 minute şi se păstrează bine pentru zile la rând în frigider. Are acea aromă bună şi savuroasă, al cincilea gust, umami, pe care îl găseşti în parmezan, peşte sau crustacee. Merge perfect ca topping pe sandvişuri, burgeri sau printre nişte cartofi wedges.

Reţetă bacon vegan de shiitake

bacon vegan

Vezi reţeta sau articolul »

Oct 15, 2012
Bogdan

Chec cu cocos şi ciocolată (vegan)

Nu ştiu cum vi se schimbă regimul în timpul toamnei, dar ştiu că eu pornesc mai des cuptorul şi vreau cât mai multă mâncare caldă. E şi mai plăcută când vii de afară plouat şi zgribulit şi vrei să te încălzeşti cu ceva mai mult decât un ceai. Asta nu e o tartă caldă sau biscuiţi cu arome de Crăciun, dar parfumează casă şi încălzeşte bucătăria. Dacă nu v-aţi plictisit de reţete sănătoase, vine încă una. De data asta, e vorba de un chec fără ouă sau unt, mai uşor şi mai sănătos decât clasicele checuri. Poate numărul mai mare de ingrediente pare intimidant, dar nu trebuie decât să le amestecaţi şi să băgaţi compoziţia la cuptor. Iese un chec moale şi aromat, perfect pentru micul dejun sau pentru deserturi, care se combină de minune cu nişte îngheţată sau fructe proaspete.

Reţetă chec cu cocos şi ciocolată

Vezi reţeta sau articolul »

Oct 1, 2012
Bogdan

Chocolate chip cookies sănătoase

Un lucru care-mi place la oraşele din Vest şi pe care la noi nu-l prea găseşti este amestecul de culturi şi naţionalităţi din care rezultă un peisaj foarte interesant pentru un gurmand. Pe aici cel puţin găseşti un restaurant pentru aproape orice specific ţi-ai dori dar şi magazine pentru comunităţile mai mari din zonă. Prima dată am dat peste un supermarket asiatic unde, deşi miroase cam dubios, găseşti cam orice ingredient chinezesc, thai, japonez sau indian ţi-ai dori. Apoi am găsit ce acum câteva zile a devenit cel mai mare supermarket bio, unde au de toate de la fructe şi legume, la pâine proaspătă, sucuri sau zeci de brânzeturi. A urmat magazinul oriental, de unde am luat, printre altele, halloumi, feta şi un ceai aromat cu smochine, curmale şi mere. Iar una dintre descoperirile de care am fost cel mai încântat a fost magazinul de expaţi, cu produse din US, UK şi Australia. M-am bucurat să găsesc pastă de vanilie, chocolate chips care fac obiectul postării de azi, pop-tarts şi o groază de alte chestii de care ştiam din filme sau din citite.

Imediat ce am găsit fulgii de ciocolată, mi-a venit în minte un desert la care pofteam de ceva timp dar nu l-am făcut fiind puţin reticent din cauza ingredientelor. Aluatul clasic se face cu muuult unt, 2 căni de zahăr şi câteva ouă şi nu se prea potriveau profilului blogului meu.  Aşa că am găsit o reţetă alternativă, chiar de post sau vegană, din care ies nişte fursecuri tare gustoase ce se pot mânca fără sentimente de vinovăţie. Fursecurile au fost însoţite de o foarte simplă îngheţată la fel de sănătoasă – o banană tăiată felii, îngheţată şi apoi pasată la robot cu puţină pastă de vanilie. O genială combinaţie şi iată cum o reproduceţi la voi acasă:

Reţetă chocolate chip cookies (fursecuri sănătoase cu fulgi de ciocolată)

Vezi reţeta sau articolul »

Apr 30, 2012
Bogdan

Tartă vegană cu zucchini şi ciocolată

Nu ştiu sigur de la ce mi se trage, însă de ceva timp mi s-au înversat câteva sinapse conectate la papile, motiv pentru care am început să experimentez cu gusturi mai neobişnuite. Zilele trecute am făcut nişte ciuperci dulcegi, aromate cu sos teriyaki, acum ceva timp am făcut biscuiţi cu sfeclă roşie iar astăzi vă prezint încă o legumă folosită într-un desert. Nu e vorba de ţinut post, deşi desertul clar este unul de post/vegan, însă îmi place la nebunie zucchini-ul în diferite preparate şi chiar voiam să văd cum se comportă în deserturi. Gustul a fost surprinzător de bun, unde gustul ciocolătos a primat, cu apariţii in roluri secundare de la banane şi vanilie. Textura a fost puţin ciudată – tarta a fost densă, puţin umedă dar nu untoasă ci mai degrabă puţin gelatinoasă. Migdalele caramelizate de deasupra au completat perfect textura dând acel crunch de care are nevoie. Şi da, poate are cam multe ingrediente tarta, însă nu trebuie să vă descurajaţi – o mare parte din ele le aveţi deja în frigider şi asteaptă să fie folosite.

Reţetă tartă vegană cu zucchini şi ciocolată

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 26, 2012
Bogdan

Tartă de mere vegană

Sunt într-o cruciadă mică împotriva untul şi asta nu fiindcă nu mi-ar plăcea – îl ador e puţin spus – ci pentru că am poftă câteodată am poftă de un desert mult prea des decât ar trebui. Aş mânca ceva dulce aproape zilnic dar încerc să potolesc pofta de dulce cu o curmală, o stafidă sau o banană. Iar când nu se poate şi I got to have it, încerc să fac din acel desert unul cât mai uşor şi mai sănătos ca să încânte papilele fără remuşcări. Tarta de mai jos este o reinterpretare a tartei de mere franţuzeşti făcută acum ceva timp şi repetată în mai multe ocazii. Untul din aluatul pâte brisée a fost înlocuit cu ulei de măsline, făina albă cu făină integrală, merele au rămas acolo iar deasupra am pus gem de caise bio, dar ar fi mers foarte bine şi nişte cidru de mere (căutaţi-l în Carrefour). Aşa că astăzi vă prezint o tarta de mere genială, sănătoasă şi de post care nu are cum să nu vă placă, bună rece sau caldă cu un aluat genial şi crocant.

Reţetă tartă de mere vegană

Vezi reţeta sau articolul »