Dulceaţă de portocale şi un guestpost

Feb 23, 2011
Bogdan

Totul a început cu o propoziție: “When thick rinds are used the top must me thoroughly skimmed, or a scum will form marring the final appearance”. În 1996, Jeanette Winterson o cita pe dna. Beeton în motto-ul pentru “Oranges Are Not the Only Fruit”, aceeași doamnă Beeton care în a ei “Book of Household Management” din 1861 spunea că dacă ar fi știut ce muncă titanică o așteaptă, probabil nu s-ar mai fi apucat să scrie cartea deloc. Așa și eu cu experiența mea cu dulceața de portocale: dacă aș fi știut ce pacoste pot fi fructele acestea delicioase și cât de greu este să faci o dulceață decentă de portocale, probabil nu aș mai fi făcut-o niciodată.

Dar de pornit la drumul ăsta am pornit: nepregătit, cu vagi cunoștințe despre pregătirea, porționarea, fierberea și îndulcirea fructelor care odată alchimic combinate cu o masă incandescentă de zahăr ar fi devenit, așa cum am văzut la bunica mea, dulceață.


Portocalele nu sunt cu siguranță singurele fructe, dar au, desigur, idiosincraziile lor. Nu cunosc multe fructe formate din ceară, coajă, miez alb și pulpă zemoasă bine prinsă într-un fagure de felii, interstiții și sâmburi. În comparație, fructele care trebuie doar opărite, înjumătățite și eviscerate de sâmbure sunt doar basic training pentru ce trebuie făcut să pregătești masa de fruct pentru dulceață. Și dacă tot am vizualizat structura unei portocale, ar fi bine să ne hotărâm și ce folosim din ea pentru dulceață (pregătirea în recipiente separate are și ea sens în acest context):

Ingrediente:
– 5-6 portocale de dimensiune medie, ferme, cu coajă subțire
– 500 grame zahăr alb
– 2 litri apă
– ghimbir
– scorțișoară (opțional)
– migdale (opțional)
– jello pentru deserturi (opțional)

Preparare:
Înainte de decojirea fructului, coaja se rade pe o răzătoare simplă cu ochiuri largi și se întinde pe coală pentru a se usca (alternativ se pune într-un tefal de cuptor sub o plapumă de zahăr tos, scorțișoară sau ghimbir timp de 20 minute). Miezul alb e inutil în pregătirea dulceții, oricât ar fierbe, nu va prinde niciodată transparența dulceagă a restului compoziției, iar prin conservare nu câștigă nicio virtute palatabilă, am învățat asta în urma câtorva încercări. Pulpa zemoasă este poate cea mai problematică și mai nesupusă mâinii: trebuie curățată de pielițele interstițiilor, palpată pentru sâmburi și asta înainte de a o secționa în cuburi sau pasa rapid în blender. În primul caz, o strecurătoare deasupra unui bol este o invenție binevenită pentru captarea sucului; in al doilea, baza de suc și pulpă coexistă spre beneficiul ambelor părți.

Dacă ați pregătit cele 5-6 portocale de dimensiune medie prin procedeul de mai sus, tocmai ați petrecut cele mai anevoioase 50-60 minute ale procesului: felicitări, acum puteți trece la etapa a doua, cea plictisitoare, dar cu beneficii ascunse la final.

Într-un win-win al gustului, pregătiți într-un recipient de 4l+ nu mai puțin de 500g de zahăr în de 4 ori cantitatea de apă: 2l în exemplul nostru, care poate fi upgradat în funcție de numărul de portocale pe care le veți face dulceață. Matematica simplă e un aliat perfect în acest proces, nu am simțit niciodată nevoia să întind mâna după un calculator, dar nici nu am riscat măsura ochiului. La foc mediu, când zahărul s-a topit și a tulburat apa, turnați baza de fruct și zeamă (în cazul în care ați colectat-o separat nu greșiți cu nimic dacă zeama ajunge odată cu zahărul și apa în recipient). De aici, destinul dulceții este dictat de intensitatea focului (un lângav mediu) și de timpul pe care sunteți dispuși să-l petreceți întru desăvârșirea dulceței (între 40 și 60 minute). Dacă amestecați frecvent, aveți mai puțin de spălat după și mai puține impurități arse de înlăturat când folosiți dulceața.

În a doua jumătate a procesului de fierbere aveți nevoie de o spumieră, cu care veți înlătura spuma albă care se formează deasupra compoziției. Tot în a doua jumătate, veți adăuga coaja de portocală uscată sau cremată, câteva lingurițe de zeamă de lămâie și în cazul în care doriți valoare adăugată migdale sfărâmate, scorțișoară și chiar și jello, gelatina de desert care ar putea salva o dezastruoasă primă încercare. Culoarea maronie de prună prea coaptă e un semn că puteți să ieșiți din bucătărie.

Compoziția se lasă la răcit 2 ore, ulterior putând fi ambalată. Pe lângă borcanele sterilizate, caserolele de plastic cu închidere ermetică sunt o soluție bună de păstrare. Culoarea portocalei e recăpătată după răcire, iar cu cât mai translucidă va fi, cu atât veți ști mai bine dacă ați făcut o treabă bună.

dulceata portocale

Un guest post marca Octavian
Sursă imagini: 1, 2

0saves
Dacă ţi-a plăcut această postare, abonează-te la postări prin RSS sau email sau dă-mi un Like pe Facebook să te asiguri că nu pierzi nici o reţetă.



Comentarii la acest articol

Comentează si tu

Read more:
Paste la cuptor cu pui şi spanac

Nu evit grăsimile bune din peşte sau din uleiul de măsline, dar câteodată parcă simţi nevoia să mănânci ceva uşor...

Close