Jul 2, 2013
Bogdan

Tort de morcovi condimentat, cu cremă de brânză de capră şi portocale

Înainte să o las mai moale cu zahărul, am avut un musafir special acasă şi, cum a venit de peste mări şi ţări aşteptându-se la o cină mai deosebită, pe lângă o porţie de penne cu ton şi sos de roşii, trebuia să fac şi un desert. Ciocolata a fost primul lucru la care m-am gândit dar parcă era prea previzibil şi prea frecvent în bucătăria proprie. Aşa că am profitat de ocazie să folosesc pentru prima dată brânza de capră în deserturi şi niste păstăi de tonka tare parfumate.

Tortul de morcovi e unul dintre acele lucruri pe care le ratezi complet sau le nimereşti la fix. Eu l-am încercat pentru prima dată la Starbucks si am fost foarte impresionat de el – blat pufos cu nuci crocante şi cremă uşoară care nu te lasă cu greaţă de la prea mult unt. Am dat şi peste torturi de morcovi ratate – blat prea gras sau care se fărămiţează ori creme de unt greţoase de-ţi face colesterolul să sară. Mi-am simţit stomacul aşa obosit după o felie, că am băgat fructe ca să compensez. Dar, din fericire, cel de mai jos nu e unul dintre ele. Are mai puţin ulei decât reţeta tradiţională dar e foarte pufos şi umed iar crema e bogată, dar nu prea grea, uşor acrişoară şi delicată. Iar aromele le descoperi în straturi, ca la o tocană bună – ghimbir uşor picant, coajă de portocală parfumată, păstăi de tonka pentru o aromă exotică şi clasica scorţişoară, în cazul meu de Ceylon.

Eu am fost tare mândru de ce a ieşit pentru că se simţea exact ca un desert pe care-l găseşti într-un restaurant bun. Are o aromă complexă şi e dovada că, atunci când foloseşti nişte ingrediente de calitate, nu ai cum să dai greş. Ştia bunica ce zicea când spune “bun cu bun se face”. Iar pentru cei care nu se preocupă de calorii, dublaţi cantităţile pentru cremă şi inseraţi încă un strat la mijloc.

Reţetă tort de morcovi cu cremă de brânză de capră cu portocale

tort de morcovi

Vezi reţeta sau articolul »

Jun 20, 2013
Bogdan

Tapenadă de măsline şi pastă de ardei copt cu chevre

În timp ce vă scriu aceste rânduri, realizez că încă nu m-am trezit de-a binelea din visul ce a fost Barcelona, un oraş fascinant de care te îndrăgosteşti iremediabil. Povestea urmează să apară, aşa cum pozele urmează să fie “developate”, deocamdată vă povestesc ce se mai întâmplă în Ţările de Jos şi în bucătăria personală.

Ştiţi, dacă mă citiţi de ceva timp, că activitatea mea în bucătărie funcţionează în funcţie de mici obsesii pentru diferite ingrediente, tehnici sau reţete. Acum o lună, pesto-ul roşu era prezent peste tot (paste, sandvişuri, omlete, salate) iar acum 2 săptămâni mă căram cu un pepene de 5kg în spate pentru că pepenele e cel mai epic fruct. Tot de câteva săptămâni, duc o cruciadă împotriva consumului de zahăr pentru că e încredibil, dragilor, cât de frecvent dăm peste zahăr în alimentaţia de zi cu zi. Îl găseşti în cereale, pâine, dressing-uri de salate, în iaurturile cu fructe şi în câte şi mai câte. Şi când nu îţi găteşti singur deserturile, e tare greu să-ţi dai seama cât de dulci sunt unele produse pe care le mănânci.

Aşa că încep uşor uşor să elimin pe cât de mult posibil zahărul din meniul zilnic: cu sucuri de fructe naturale, fără adaos de zahăr, smoothie-uri în locul iaurturilor cu fructe din comerţ, deserturi cu îndulcitori naturali sau cu foarte puţin zahăr sau ceaiuri neîndulcite. Aşa se face că un pachet de zahăr brun de 500g îmi ajunge cam o lună. Iar zilele astea mă pun pe a-mi face propriile mixuri de cereale tot sugar-free, aşa că stay tuned.

Până încep să vă detaliez din planurile mai sus enumerate, vă trec în revistă nişte sosuri de pus pe pâine, paste tartinabile sau spreads pe care eu le servesc deseori când am musafiri. Îs aceleaşi arome mediteraneene de care eu unul nu pot să mă satur. Nu trebuie să vă spun de ce sunt bune pentru voi, nu? Ingrediente naturale, sănătoase, grăsimi bune – ştiţi şi voi. Eu le folosesc pentru mâncat cu crackerii ăia integrali insipizi sau de pus pe sandvişuri dimineaţa. Iar când am musafiri, sosurile astea şi niste felii de pâine prăjită satisfac foamea si acompaniază vinul.

Reţetă tapenadă de măsline şi pastă de ardei copt cu brânză de capră

Tapenada si pasta de ardei copt

Vezi reţeta sau articolul »

May 28, 2013
Bogdan

Tartă de ciocolată și sfeclă cu ganache de zmeură

Dacă aș putea să mă specializez într-o singură nișă a bucătăriei, probabil asta ar fi tartele, checurile și prăjiturile de ciocolată. Coc un desert cu ciocolată odată la o săptămână, două sau, dacă nu am cum, măcar am o tabletă de ciocolată pe birou ca să-mi iau doza zilnică. E o slăbiciune pe care o cunoașteți, probabil, și de asta vreau să încerc ciocolata în diverse combinații, texturi și gusturi. În cazul de față, ciocolata noastră de toate zilele a fost acompaniată de o… legumă. V-am mai scris despre legume în deserturi (anume zucchini în tartă de ciocolată) și am vrut să repet experiența că eram tare curios să văd cum se combină sfecla dulceagă cu ciocolata amăruie.

Mă așteptam la o textură ca cea a tortului de morcovi și a fost chiar similară. Iar gustul a fost ca de negresă, dar cu un after-taste de sfeclă nu prea pregnant. Tortul a fost și un pretext bun să folosesc numai făină integrală fără să i se simtă gustul acela distinct sau să dea o culoarea închisă. Textura va fi influențată și de uleiul pe care îl folosiți – cel de cocos va face tortul mai dens, ca o brownie, și cel de măsline dă un gust mai bun decât cel de floarea soarelui. Niște nuci tocate cred că ar fi o surpriză plăcută în aluat, dar rămâne decizia voastră dacă vreți să le folosiți. Toate ca toate, un chec delicios și ușor de făcut, cu o cremă dulce-acrișoară care se combină perfect.

Rețetă tartă de ciocolată și sfeclă cu ganache de zmeură

tarta de ciocolata si sflecla rosie

Vezi reţeta sau articolul »

May 17, 2013
Bogdan

Sunday breakfast: French toast cu ricotta și mere caramelizate

Deşi scriu mai rar de ceva timp, pofta mea pentru citit reţete, tips-uri şi aventuri culinare nu s-a domolit. Urmăresc peste vreo 30 de bloguri culinare în total, ale colegilor bloggeri pe care îi cunosc dar şi ale unor necunoscuţi peste care am dat pe net în perindările mele din pagină în pagină. Şi am văzut un trend ciudat – două tabere de bloggeri aparent similare dar cu nişte diferenţe majore. Tabără a bloggerilor de junk-food nu scriu despre McDonald’s sau KFC dar gătesc de parcă au ceva împotriva ficatului tău. Mâncăruri cu smântână de gătit (full fat, desigur), mult ulei şi pachete de brânză, precum şi deserturi cu pachete întregi de unt şi zahăr de-ţi face glicemia să se dubleze. Apoi tabăra bloggerilor sănătoşi care militează pentru mai puţine grăsimi şi mai puţine ingrediente procesate şi mai multe produse de sezon, carbohidraţi integrali şi deserturi mai uşoare. Iar cele două tabere au cititorii pe care îi merită – unii care nu acordă importanţă prea mare stilului lor de viaţă şi alţii care ştiu ce gust are quinoa, cu ce poţi înlocui untul în deserturi sau cum găteşti o supă fără Delikat.

De la mâncat salam cu urme de cal şi pâine turcească acum câteva decenii, am ajuns departe – mai mulţi bucătari amatori, varietate mai mare în magazine şi accesul la ingrediente din toate colţurile lumii.  Iar blogurile culinare au influenţat mult în ultimii ani acest trend. Dar parcă maturizarea lor întârzie să apară. Rareori văd reţete sănătoase pe care un copil le-ar putea mânca, mâncăruri care să nu te adoarmă după ce le-ai mâncat. Sunt prea puţini bloggeri care se gândesc la cât de nesănătoasă e făina albă, care încearcă alţi îndulcitori în afară de zahăr alb sau care încearcă să-şi facă reţetele mai hrănitoare şi nu aşa calorice. Aşa că de acum încolo, o să povestesc mai în detaliu despre ce ingrediente noi am în cămară, care sunt cele 4 tipuri de îndulcitori pe care le folosesc, nişte combinaţii noi de condimente şi legume noi cu care am început să gătesc. Până atunci, vă las cu un mic dejun lejer, o variaţie a pâinii în ou pe care eu o fac aproape în fiecare weekend.

Rețetă french toast cu ricotta și mere caramelizate

paine in ou, ricotta si mere caramelizate

Vezi reţeta sau articolul »

May 2, 2013
Bogdan

Jurnal de SUA: pui de baltă, rulote cu mâncare şi Whole Foods

Deseori, motivul pentru care tac pe blog e că ori sunt în pană de inspiraţie, ori sunt departe de bucătărie şi fac lucruri mai faine decât să gătesc. Sfârşitul lunii aprilie a fost marcat, din fericire, de ultimul caz: am vizitat pentru prima dată SUA, un loc unde doream de mult timp să ajung. Călătoria a fost, desigur, presărată cu multe bunătăţi despre care o să vă povestesc pe larg în cele ce urmează. Am poposit prima dată pentru câteva zile în Austin, Texas şi apoi în New Orleans, Louisiana pentru aproape o săptămână.

Vedere din Austin

Vezi reţeta sau articolul »

Apr 3, 2013
Bogdan

Tartă de ciocolată şi migdale cu sos de portocale roşii

Nu voiam să vă cresc glicemia iar cu nişte poze cu şi despre ciocolată, dar având în vedere plimbarea de zilele trecute, nu aveam cum să mă abţin. Aici s-a sărbătorit Paştele catolic weekend-ul ce tocmai a trecut iar cei mai norocoşi dintre noi au primit 2 zile de concediu. Cum oraşul e prea liniştit în zilele astea de sărbătoare, am schimbat mediul şi am trecut graniţa la vecinii belgieni. Bruxelles nu e chiar un oraş de care să te îndrăgosteşti, dar are părţile lui bune şi o afinitate mai mare pentru mâncare bună, lucru pe care îl găsesc mai rar aici. La fiecare colţ de stradă prin centru dai de o ciocolaterie iar în magazine sortimentul de beri e deseori mai mare decât cel de legume. Pe lângă asta, de fiecare dată când ieşi din gară te loveşte un miros de unt şi vanilie care se ţine după tine cam toată vizita. Aşa se face că m-am întors acasă cu aproape 1KG de ciocolată, Speculoos şi ce canelés am găsit prin magazine.

bunatati din Belgia

Şi cum în perioada asta, tind să văd mereu partea plină a paharului, un tren pierdut spre casă s-a transformat într-o lâncezeală la soare, în Antwerp (dacă treceţi pe acolo, să vizitaţi neapărat gara!) cu un Speculoos Late şi o carte digitală. Nu credeam că o să stau vreodată la terasă când sunt 7 grade afară, dar ajungi să te bucuri te bucuri oricând de soare dupa câteva luni înnorate.

Asteptand trenul

Revenind la bunătăţile noastre, trebuie să folosesc cumva toată ciocolata din cămară ca să fac loc alteia. Aşa că de data asta am încercat o altă versiune a tartei mele preferate de ciocolată fără făină, una mai uşoară dar la fel de gustoasă. Untul a fost redus considerabil, făina a dispărut şi a fost înlocuită de puţină pudră de migdale. Nu şi-a pierdut caracterul acela de “desert păcătos” ba chiar parcă e egalat un brownie. Sosul de portocale roşii dulce acrişor parcă s-a potrivit perfect cu ciocolată, nefiind eclipsat de aroma puternică a ciocolatei. Şi dacă nu mai sunt portocale roşii pe piaţă, cele normale merg de minune.

Rețetă tartă de ciocolată cu migdale și sos de portocale roșii

tarta de ciocolata si migdale

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 21, 2013
Bogdan

Nut Wellington – Ștrudel cu ciuperci și nuci

Am început articolul acesta în 3 feluri diferite până să mă răzgândesc și să ajung la forma asta. Parcă de la ultima rețeta, am cam uitat să scriu în limba maternă. De când sunt prin locurile astea ploioase, mă văd nevoit să comut des între 2 sau 3 limbi diferite ca să mă înțeleg cu oamenii din jur. Română, desigur, apoi engleză la serviciu, olandeză (că tot m-am apucat să o învăț) și puțină spaniolă, pe care apuc s-o mai practic câteodată ca să nu ruginească. Așa că dacă mai îmi scapă vreo greșeală de exprimare pe ici, pe colo, nu vă sfiiți să mă trageți de mânecă.

Revenind la oile noastre, în ultimul timp am fost dezamăgit de rețetele peste care am dat. Pozele sunt perfect realizate, cu niște culori și texturi apetisante, dar când ajung să încerci rețeta, iese o chestie tare fadă, uscată sau simplă pe care de-abia o mănânci. Se pare că în cursa lor spre poze perfecte, unii bloggeri au uitat să lucreze și la gustul rețetelor. Așa am dat peste checuri uscate, supe fade sau salate simple. Asta să-mi fie învățătură când mai ales rețete doar după cât de reușite sunt pozele. Vă scutesc de eșecurile astea și vă scriu numai despre cele mai bune preparate pe care le gust. În cazul de față, o variantă vegetariană a faimosului Beef Wellington – cu ciuperci, ceapă caramelizată și câteva tipuri diferite de nuci, toate puse laolaltă de niște ierburi parfumate. Ștrudelul e perfect ca o garnitură, dar merge perfect și ca un fel principal, însoțit de o salată și niște legume coapte sau sotate la tigaie cu niște sos de soia. Așadar, când aveți chef de ceva sățios fără să fie o halcă de carne, Nut Wellington de mai jos e perfect pentru asta.

Rețetă wellington de nuci și ciuperci

strudel cu nuci si ciuperci

Vezi reţeta sau articolul »

Pages:«1234567...48»