Note din Haga, ep. 6 – Filet Americain

Dacă o să prindeţi vreodată un prânz în Olanda într-o zi a săptămânii, o să vedeţi grupuri de olandeză care se adună pe lângă mici locaţii unde fac sandvişuri la comandă. Cozile sunt de obicei până afară şi toată lumea stă aşteaptă calm să-şi ia o ciflă albă, pufoasă cu o felie de caşcaval, unt şi nişte legume. O mică abatere de la sandvişul clasic care se mănâncă de obicei aici de către olandezii mai în vârstă – două felii de pâine cu una de caşcaval la mijloc alături de un pahar de lapte bătut. La început, n-am putut să înţeleg prânzul ăsta minimal, mai ales când mă gândeam că aşa ceva se mănâncă de obicei pe şantier că nu ai unde să-ţi încălzeşti o mâncare caldă sau tacâmuri cu care să mănânci o supă. Apoi mi-a explicat fostul şef, care parcă bătea apropo, că se mănâncă sanvişuri la prânz să nu fie obosiţi după masă şi, deci, mai productivi.

Nu ştiu cât de multă energie îţi dă o bucată de pâine albă în comparaţie cu o salată aşa că we agreed to disagree. Până reuşesc să înţeleg mai exact fenomenul, vreau să vă povestesc de una dintre cele mai ciudate produse pe care am avut norocul să-l descopăr în magazinele olandeze. Nu e turnul decorativ cu cutii de supă instant sau laptele combinat cu suc de mere, ci o pastă de o culoare portocaliu-roşiatică radioactivă ce se numeşte filet americain. Numele nu are de-a face cu nimic din America şi nimic cu sensul cuvântului filet/filet. Ce vedeţi în imagine e carne de vidă crudă ce se macină până pierde orice textură şi devine o pastă, apoi e amestecată cu tot felul de ingrediente.

filet americain

Ingrediente care sunt în număr destul de mare, de la carnea de vită (care nu ştii din ce parte a animalului provine) până la lapte pudră (melkpoeder) şi suc de mere (appelsap). Pasta asta se pune de obicei pe pâine, alături de unt şi eventual câteva felii de roşii şi se mănâncă la prânz. Unele locuri nu o ţin la frigider când faci sandvişuri la foc continuu, aşa că imaginaţi-vă ce se poate întâmpla. Cât despre gust, nu pot să vi-l descriu că n-am îndrăznit să mă ating de aşa ceva. Dar dacă o să aveţi curiozitatea, aveţi grijă să luaţi măcar unul bio care stă într-un frigider.

ingrediente

Până apuc să vă povestesc puţin despre Scandinavia şi să vă scriu o nouă reţetă, vă doresc un început frumos de toamnă!




Comentarii la acest articol

  • Si in Belgia exista asa ceva, dar arata foarte mult a carne tocata, nu e redus la forma de piure, e numai din vita – si am inteles ca se face din bucatile mai bune, de aceea e mai scump decat carnea tocata normala – si poate fi fara condimente, chior – nature – sau condimentat, insa cu un minimum de condimente, nu are toate E-urile de pe pachetul tau. Eu il cumpar pe post de carne tocata mai buna, dar am amici care il mananca chiar asa (cah)! Stiu ca o data am luat un sandwich américain in graba, fara sa stiu ce e in el si l-am mancat tot in graba, era zdravan condimentat si avea castraveciori, deci nu am simtit niciun gust nelalocul lui, insa a fost atat de consistent, incat nu am mai mancat nimic in ziua respectiva. Pe urma am aflat ce mancasem :). La urma-urmei, de ce nu? Atata timp cat mananci carpaccio si sushi (eu carpaccio nu mananc, doar sushi :)…

    • Poate sa zica pe ambalaj ca se face din bucatile mai bune de vita, dar nu stii niciodata daca asa e. Dar eu pur si simplu nu pot sa am incredere in carnea tocata din magazin din principiu. Am cumparat odata de aici carne tocata (bio) si cand am facut-o chiftele si am pus-o in cuptor, a lasat un lac de grasime de la care ti se intorcea stomacul pe dos. Nu stiu cum esti tu dar eu prefer sa toc carnea singur, macar asa stiu ce se pune…

      • Cu rusine recunosc ca nu mi-am cumparat/nu folosesc robotul de bucatarie (nu vad cu ce altceva as putea toca carnea), dar in Belgia calitatea carnii din supermarket mi se pare foarte OK, in general, comparativ cu alte tari. De exemplu, pe carnea tocata scrie ca are un continut de grasimi sub 19%, iar pe cea slaba, sub 11%. Nu mi s-a intamplat niciodata treaba cu baltoaca de grasime – am patit-o in schimb in Italia – si nici de zgarciuri nu am dat prin ea. Dar, intr-adevar, nu stiu 100% ce e in carnea aia, insa folosesc carne tocata rar, cam de vreo doua ori pe an ; pe filet américain nu scrie ca e din bucati mai bune, ci asa am dedus eu, dupa aspect (si gust, odata ce il gatesc).

        • Frumos ca scrie, se pare ca belgienilor le pasa mai mult de ce mananca. Aici nu prea ai cum sa-ti dai seama. Nici carnea tocata bio nu e cu mult mai buna sau mai slaba, desi e de doua ori mai scumpa.

  • S-o luăm pe rând:
    1) la am încercat tartarul lor radioactiv, e oribil de-a dreptul, e plin de condimente și aditivi greu de identificat. Am mâncat de mai multe ori din lipsă de altceva.
    2) mai au niște “salate” de exemplu cu castraveți sau cu ceva legume (ca o salată de beuf mai lichidă), toate cu o maioneză mai subțire și foarte dulce. Oripilant.
    3) toți mănâncă senvișurile alea la prânz și se mai și laudă cu asta. Colegii mei olandezi au fost foarte fericiți când în București le-am arătat unde e supermarchetul, să-și ia de niște senvișuri.
    4) laptele cu suc de nu știu ce e nașpa. Laptele lor simplu e și el nașpa.
    5) Am fost de vreo 10 ori în vizită în Olanda, de fiecare dată 3 zile, acum când merg îmi iau în prima zi un senviș din aeroport să am la prânz, că mai are niște legume, a doua zi îmi iau o salată din supermarchet și a treia îi păcălesc că nu mi-e foame și că mănânc în aeroport când ajung.
    6) pe lângă mezeluri, cașcaval și pastele astea dubioase, colegii mei au doar margarină pe masă și pâinea o decongelează în fiecare zi – la cuptorul cu microunde, bineînțeles. Sunt șocată de fiecare dată de aceste practici barbare.
    7) de biluțele alea de ciocolată ce zici?

    PS: cum reziști?

    • Ana,

      Deci tu ai avut curajul sa incerci, eu unul nici nu m-am atins de el. Doar cand il vad mi se face rau.
      Salatele alea sunt peste tot si is peste 20 variatii intr-un magazin. Exista chiar una numita “pui shaorma” si alta “pui ananas” pe baza de maioneza. Nu pot sa concep cum e atat de populara… arata dezgustator.
      Sandvisurile sunt deja o traditie pe care nici un expat pe care il stiu nu a acceptat-o. Singura explicatie logica e ca olandezii nu se prea preocupa de sanatatea lor sau de mancatul sanatos si vor doar sa fie practici.
      Iar in legatura cu margarina, chiar zilele trecute am observat margarina in frigiderul de la serviciu. Nu credeam ca se mai cumpara, mai ales ca la noi produsul asta a pierdut rapid tern dar se pare ca aici lumea nu-i destul de informata. De bilute nu mai zic… nu le vad scopul.

      De rezistat, rezist gatind singur sau mergand in magazinele bio sau “gourmet”. Acolo au tot felul de produse de import care nu sunt cu mult mai scumpe decat cele din magazinele traditionale. Stiu deja de ce lucruri sa ma feresc si unde gasesc cea mai buna paine, de exemplu, sau cea mai variata selectie de branzeturi. E o provocare deseori sa gasesti un restaurant bun iar servire e jenanta. Dar de asta vorbim in alt episod :)

  • Intr-adevar este de neprivit acest filet americain. Sunt in Haga de aproape 8 ani si nici nu ma uit spre el ;)
    Astept postul cu restaurante de incredere in Haga. Mersi frumos!

    P.S. Fara legatura cu subiectul – cheesecake-ul cu fructe de padure de pe pagina de Facebook arata demential. Sunt fan cheesecake.

    • Postul cu restaurante e gol, in sensul ca nu am gasit nici un restaurant bun pe care sa-l pot recomanda :). Tu ai vreunul preferat?

  • Oau! Nu am mai vazut niciodata atatea E-uri pe o eticheta!

Comentează si tu

Read more:
Crumble cu curmale vegan

Da, am ajuns cu bine iar zilele astea am terminat şi cu formalităţile. Sunt oficial rezident al Hagăi şi nu-i...

Close