Jurnal de SUA: pui de baltă, rulote cu mâncare şi Whole Foods

May 2, 2013
Bogdan

Deseori, motivul pentru care tac pe blog e că ori sunt în pană de inspiraţie, ori sunt departe de bucătărie şi fac lucruri mai faine decât să gătesc. Sfârşitul lunii aprilie a fost marcat, din fericire, de ultimul caz: am vizitat pentru prima dată SUA, un loc unde doream de mult timp să ajung. Călătoria a fost, desigur, presărată cu multe bunătăţi despre care o să vă povestesc pe larg în cele ce urmează. Am poposit prima dată pentru câteva zile în Austin, Texas şi apoi în New Orleans, Louisiana pentru aproape o săptămână.

Vedere din Austin


Nu ştiu dacă a fost un semn divin sau pur si simplu coincidenţă, însă în Austin este cel mai mare magazin Whole Foods (ceva gen concept store), de care am tot auzit în Top Chef şi care a fost primul obiectiv pe listă. E un loc de vreo 7500 m2, cu câteva insuliţe unde servesc diverse mâncăruri preparate de ei. Au o cameră-frigider imensă plină numai cu bere, rafturi întregi de ciocolată, ceai şi un colţ mare cu vinuri. Au condimente vărsate, muuuulte legume şi fructe şi alte chestii pe care, în euforia momentului, le-am uitat. Mi-aş fi umplut coşul până la refuz dar bagajul era cam mic pentru tot ce voiam aşa că am plecat de acolo cu diverse nimicuri printre care sirop şi unt de arţar, unt de mere, ceaiuri aromate şi scorţişoară de Ceylon (un condiment superb şi rar pe la noi).

ceai, unturi si whole foods

Am căutat şi yuzu şi lămâi Meyer, că eram tare curios să văd cum sunt, dar nu erau pe stoc. Nu am plecat cu mâna goală şi am ales cele mai exotice fructe pe care le-am putut găsi – tangelo (o combinaţie între portocală, grapefruit şi madarină) şi banane mov. Bananele nu au fost nimic special, doar mai ferme şi puţin mai parfumate. Tangelo însă a fost tare plăcut la gust şi regret că n-am luat mai multe bucăţi – dulceag, moale, puţin acrişor şi o tentă de amărui. Dacă vreţi nişte ingrediente gourmet sau gustări mai deosebite, intraţi într-un Whole Foods (e unul şi în Londra!). Americanii îi spun “whole paycheck” aşa că aşteptaţi-vă la nişte preţuri mai măricele decât media.

banane, tangelo mov si whole foods

O altă oprire în Austin au fost rulotele cu mâncare, în număr de vreo 20 împrăştiate prin tot oraşul. Rulotele sunt un puct de pornire pentru mulţi bucătari care au un concept, dar nu și bani să investească într-un restaurant. Aşa că îşi deschid o rulotă ca să sondeze piaţa şi să strângă bani. Am fost acolo pentru prânz şi am plecat cu poate cel mai apreciat sandviş de acolo – un genial lobster roll, adică o chiflă cu carne de homar cu puţină maioneză, lămâie şi uşor condimentat. Am mai zărit şi nişte gogoşi tare ciudate pentru care se făceau cea mai mare coadă – cu bacon și sirop de arţar  sau strips de pui cu miere.

lobster roll si rulote cu mancare

Am vrut să mergem la un restaurant faimos în zonă pe nume Salt Lick renumit pentru carnea lor la grătar, dar timpul de aşteptare era 2 ore aşa că am renunţat. Am mâncat într-un restaurant oarecare de prin centru şi, chiar şi aşa, meniul era impresionant. Am mers pe calea tradiţională şi am luat un burger suculent cu ceapă pe grătar şi brânză şi nişte cartofi prăjiţi perfecţi – lungi şi crocanţi. S-au notat şi nişte feluri de brânzeturi tare bune de la aperitiv pe care sper să le găsesc pe la noi – Mimolette, White Buck si Pepato.

Austin ca Austin, dar New Orleans a fost pentru mine o revelaţie culinară. Am încercat multe chestii noi şi parcă fiecare zi era o aventură culinară. Ca să aveţi puţin context, New Orleans şi împrejurimile au aparţinut odată de Franţa, iar arhitectura şi bucătăria au multe influenţe de acolo. Stilul de gătit e o combinaţie între creole şi cajun şi porneşte de la “sfânta trinitate” – ţelină, ceapă şi ardei verde. Sunt mâncăruri mai grele, pe bază de roux, cu multe fructe de mare, ‘”de baltă” şi peşte. Influenţă franceză te face să uiţi deseori că eşti în America – vedeţi mai jos de ce.

vederi din New Orleans

Am vrut să încerc tot ce era specific regiunii aşa că mi-am făcut temele şi am venit pregătit cu o listă de restaurante recomandate de turişti care s-a dovedit aproape perfectă. Am încercat renumitele beignets la Cafe Du Monde, care s-au dovedit a fi nişte simple gogoşi ca cele româneşti acoperite de un munte de zahăr pudră. Crab cakes cu un aioli picant au fost tare bune, cu multă carne de crab şi nu prea grele. Iaurtul îngheţat l-am încercat în aproape toate variaţiile, iar sandvişul cubanez de mai jos cu peşte mahi-mahi şi chips-uri de cartofi dulci a fost sublim. De la Rum House l-am luat, un loc atât de popular printre localnici încât de-abia găseşti loc la bar la ora 2 într-o zi lucrătoare. Jambalaya, un signature dish prin sud, a fost pentru mine o mâncare fadă din care am ales doar carnea de rac. Dar de departe cel mai bun lucru pe carne l-am încercat a fost shrimp & grits, un fel de mămăligă mai pufoasă, cu unt, brânzeturi și un sos genial de roşii afumate. Cafe Atchafalya merită neapărat o vizită dacă sunteţi pe acolo.

Mancaruri creole

Degustarea vietăţilor marine a continuat cu un red drum (peşte drum) cu creveţi, pesto roşu şi bame la Vacherie, în cartierul francez. Pulpele din colţul de dreapta jos au fost tot de acolo – pui de baltă pane cu gust de pui, dar o textură mai fragedă şi o carne mai suculentă. Am încercat şi crocodil – tot ca şi carnea de pui, dar puțin mai tare. Stridiile la grătar (adică chargrilled, la Drago’s Seafood Restaurant) cu mult usturoi şi lămâie, încercate pentru prima oară, au ajuns în topul personal al fructelor de mare. Tot de acolo, nişte amberjack (peşte-pilot/dreapta jos) şi friptură de ton făcute perfect, dar cu legume fierte până la epuizare..

Mai multa mancare creole

Pe lângă mâncăruri, am apucat să iau pulsul oraşului rătăcindu-mă pe străzi şi făcând ce fac localnicii. M-am plimbat cu autobuzul, fiind singura persoană de culoare albă de acolo, şi am dat o fugă şi la Walmart pentru o felie de cheesecake şi nişte baking stuff. Şi pentru că m-am lungit prea mult cu poveştile, vă las în loc de concluzie, cu câteva gânduri cu care am rămas de pe urma călătoriei:

  • Sucurile şi dulciurile din comerţ (candy bars, bombane, ciocolată) sunt foarte dulci. Dacă la noi se pune zahăr, ei folosesc mai peste tot sirop de porumb, care parcă face totul mai dulce.  Până şi pâinea e dulce, pufoasă şi ţi se lipeşte de dinţi. Siropul are efecte secundare variate, de la  obezitate la diabet, aşa că mi se pare tare ciudat că e folosit la scară largă.
  • Chelnerii din restaurante şi cafenele sunt foarte prompţi şi atenţi. Bine, câştigă puţin şi se bazează pe bacşiş, dar chiar îşi dau interesul să îţi facă vizita cât mai plăcută. Şi lucruri ca astea te binedispun pentru întreaga seară.
  • Diferenţele dintre cartiere, cel puţin în New Orleans, sunt mari. În anumite locuri, nu ai vrea să pui piciorul ziua în timp ce altele, la câteva străzi departare, găseai un peisaj idilic cu case superbe.
  • Mâncarea ieftină e tare proastă. Am vrut într-o seară să merg la un restaurant mai ieftin, dar cu recomandări bune (fel principal 10-12$ în loc de 18-22$) şi am dat peste nişte preparate mediocre. Sosuri fade, grele, multe orez, zero aromă.  La conferinţa la care am fost ne-au servit nişte sandvişuri fără gust şi fursecuri cu câte calorii ar trebui sa aibă tot prânzul.
  • Fructele şi legumele din magazine mi s-au părut în general mai ieftine. Nu mai ştiu preţurile exact, dar ştiu că o casoletă mare (500g) de mure ce am luat-o dintr-un magazin a fost 3$. Aceeaşi regulă se aplică şi la haine.
  • Restaurantele şi magazinele alimentare (de obicei cele premium) sunt sofisticate. În restaurante, găseşti nişte combinaţii surprinzătoare de arome, gusturi, cărnuri şi legume. În magazine, există o varietate mare de produse : de la ierburi proaspete la zeci de feluri de fructe, băuturi alcoolice şi dulciuri. Chipsuri de kale cu brânză vegană şi usturoi, anyone?
  • Oamenii sunt de regulă deschiși și prietenoși, câteodată până la punctul la care interacțiunea asta nu pare autentică. Sau poate m-am învățat eu cu răceala oamenilor de prin nordul Europei.
  • Am văzut mai mulți oameni rotunzi decât în orice altă țară în care am fost. Peisajul era puțin curios, dar și înfricoșător pentru mine, având în vedere că încerc de câteva luni să pun câteva kilograme în plus. Cum ajungi la 200kg la vârsta de 25-30 ani?

Și cu asta închei cronica vizitei în State. De săptămâna viitoare, revenim la oile noastre cu niște rețete de sezon, gustări proaspete și dulciuri delicioase.

Voi ați fost prin SUA? Cum vi s-au părut oamenii, mâncarea, locurile?




Comentarii la acest articol

  • Eu prima oara te urechez putin, amical – mi-a stat inima in piept cand am citit la inceput ca uneori taci fiindca ai lucruri “mai faine” de facut decat sa gatesti. Normal ca sunt multe lucruri faine de tot, dar totusi, ne aflam pe un site culinar aici, te rog, tine cu siteul culinar :)). Eu cred, totusi, ca gatitul real, cu pasiune, se afla printre cele mai misto lucruri de pe lumea asta, precum crescutul unui copil, sexul, timpul petrecut cu prietenii de calitate, cu familia, cititul de placere, etc. Plus berea nefiltrata :D.
    Mai departe – tare ca ai ajuns intr-o zona culinara misto a Americii si ma bucur si mai tare ca am incercat mancarea de rulota – e lucrul ce ma fascineaza cel mai tare legat de tot ce tine de subiectul SUA&Food. Unele din cele mai tari chestii culinarele poti gasi in astfel de rulote – atat mancare sarata, cat si dulce. E un gatit mai intim, mai din suflet, fara multe chimicale (atat cat se poate in SUA, acest lucru).
    Da, treaba cu siropul de porumb este absolut groaznica – este incredibil de ieftin si atunci….hop cu el. E dezastru ptr. corp pe termen mediu si lung.
    Am vazut beri romanesti (Timisoreana, de exemplu), care folosesc mai nou asa ceva.

    Toate bune!

    • Ma las tras de urechi, ai dreptate. Trebuie sa ma mobilizez putin, ca am multe retete facute, pozate si nescrise.

      Cat despre mancarea de rulota, chiar a fost o experienta unica. Era o atmosfera relxata acolo iar majoritatea rulotelor pareau “a one man operation”. Aveam senzatia ca eram la cineva in curte si imi serveau ce au facut ei in ziua aia. Foarte tare :)

  • Whole Foods e cel mai misto magazin posibil :). Eu auzisem destul de des despre el la Dr. Oz si cand am aflat ca e si la Londra, am fost super incantata. A meritat vizita pentru ca am gasit multe lucruri care nu se gasesc la noi. Mie nu mi s-a parut exagerat de scump pentru Londra, nu situ cum sunt preturile in U.S….

    • Din ce am inteles de la localnici, sunt mai scumpe produsele la Whole Foods decat la alte magazine de genul. Dar comparandu-le cu ce am vazut in Olanda sau in Londra, diferenta nu e asa mare.

  • Vreau sa zic ca exact, dar exact aceleasi concluzii le-am tras si eu in SUA. Mancarea lor ieftina e groaznic de proasta, eu m-am umplut de bube din momentul in care am inceput sa mananc de la ei si nu mi-au trecut pana nu m-am intors in Europa. Mi se pare firesc ca in aceste conditii sa aiba grave probleme cu obezitatea, mai ales ca treaba aia cu siropul de porumb e cat se poate de periculoasa.
    PS Faza cu chipsurile de kale si branza vegana era cu bataie lunga, nu? :))) Ei da, asta invidiez si eu la ei: varietatea.

    • Bube? Wow! Eu n-am avut decat alergii mai grave la aerul din Texas pentru 2-3 zile. Apoi au mai trecut. Dar la mancare n-am reactionat urat. Iar siropul ala e mai dulce decat zaharul. Greu de inchipuit asta…

      Chipsurile vegane erau, desigur, din Whole Foods. Pare vegan heaven acolo :)

  • Eu care sunt in US de un an de zile si nu am putut descrie atat de bine experientele in ceea ce priveste gatitul. Ce inseamna un om pasionat de acest lucru! Nu ca intre timp nu am devenit si cu un pic mai cunoscatoare in cele ce priveste gatitul.. fapt pentru care trebuie sa iti multumesc pentru ca ai fost o mare inspiratie pentru mine…si inca mai esti!
    Ma bucur ca experienta ta a fost una frumoasa in US. Si mie imi place tare mult Whole Foods, insa pentru securitatea bugetului meu incerc sa il vizitez cat mai rar cu putinta, mai ales ca am descoperit ca legumele le pot cumpara de la magazine de legume (gen aprozar) direct de la fermieri…deci tot proapete si bune. Chiar am luat niste rosii ce mi-au amintit de gustul rosiilor de la bunicul din curte de pe vremea copilariei mele.

    • Am descris si eu ce am putut vedea intr-o saptamana si ceva cat am stat acolo. Poate tu ai informatii mai multe, de-asta te rugam sa ne povestesti si despre mancarea de acolo si cum te-ai obisnuit cu ea :)

      Am fost si la Co-op btw, care mi s-a parut tot un fel de Whole Foods mai micut. Parea destul de popular prin zona in care am stat.

  • Am fost in America acum 5 ani si mancarea a fost oribila, am slabit pe putin 2 kg intr-o saptamana. Ce mi-a placut a fost Olive Garden la care visez in fiecare zi. Mai mult ca sigur trebuie sa vizitez mai multe state si restaurante data viitoare, New Orleans e clar pe lista. Acum locuiesc in Londra si aici sunt foarte multe restaurante, ai de unde alege, in special daca esti un foodie care se respecta. Intr-adevar, sunt si eu “mesmerized” de Whole Foods, bine ca sunt doar cateva in centru, altfel as fi cheltuit toti banii in acest rai al bucatarilor.
    Frumoasa postare, la cat mai multe de acest gen.

    • Oribila? Dar in ce oras ai fost?

      Eu am vazut ca de obicei mancarea din restaurantele ieftine era proasta. Daca mergeai in ceva mai high-end (20$+), atunci chiar aveai parte de ceva bun.

      Mersi pentru vizita, spor si tie la postat :)

  • Frumoasă și interesanta experiența De mult ma bate gândul sa ajung prin New Orleans, dar nu am ajuns pe acolo pana acum.

    Dacă este ceva ce apreciez cu adevarat în SUA, trebuie sa fie cu siguranță varietatea de produse. Si destul de aproape vine accesibilitatea și prețul. Din experiența mea, lucruri de aproximativ aceiași calitate sunt mai ieftine în SUA decât oriunde în Europe pe unde am fost eu.
    Dacă este bine sau nu, rămâne de dezbătut.

    Asta nu înseamna ca nu sunt și probleme majore. O grămadă de produse agricole sunt modificate genetic, îndulcitorul făcut din porumb, obezitatea și multe altele.

    Pana la urma, ca peste tot, fiecare individ e liber sa-și aleagă calea. In majoritatea cazurilor este la fel de ușor sa alegi intre a manca ultra nesănătos sau echilibrat și sănătos.

    Nu am studiat problema prea mult dar vad ca sunt diferențe substanțiale intre diferite state din SUA si bag de seama ca prin zona în care ai fost tu, procentajul este mult mai mare.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Obesity_in_the_United_States

    Whole Foods îmi place și ajung pe la ai aproape săptămânal, dar am alt magazin local care-mi place mai mult.

    • Am urmarit ce gatesti si chiar ma apuca invidia uneori cand vedeam ce poti gasi prin magazine :)

      In ceea ce priveste obezitatea, stiam deja ca SUA e printre cele mai obeze tari din lume, asa ca nu a fost o surpriza sa vad oameni supraponderali/obezi. Si pe masura ce am umblat prin magazine, am vazut de ce. Mancarea e relativ ieftina, cum ai zis si tu, si portiile sunt imense. Eu, care obisnuiam sa termin tot ce am in farfurie la un restaurant, in Austin n-am putut :D

Comentează si tu

Read more:
Magazinul Gala Food şi Piaţa Floreasca

Au început să apară din ce în ce mai multe magazine cu produse internaţionale şi asta nu poate decât să...

Close