Jurnal culinar de bord (pt. 3) – NOPI, Londra

Jun 27, 2014
Bogdan

La începutul anului, mai exact de ziua mea, am primit o carte pe al cărei autor îl urmăresc de ceva timp pe net. Plenty de la Ottolenghi (link) e plină de rețete care de care mai interesante și aspectuoase. Neapucând până acum să le încerc, am zis să profit de vizita la Londra pentru o conferință să trec pe la noul lui restaurant despre care am citit numai de bine, NOPI.

Am ajuns acolo după ce am lăsat, grăbit, bagajul la hotel, fără speranța că voi găsi un loc. Știam cât de popular e iar când am încercat să rezerv pe net, nu am găsit nici un loc. Așa că am luat Soho la pas și am nimerit chiar înainte ca londonezii să înceapă să vină. Fiind de unul singur, am luat un loc la bar și am consultat meniul pentru mai mult de 5 minute, neștiind ce să aleg.

Restaurantul e mediteranean și meniul de cină peste 15 aperitive din care să alegi plus 6 feluri principale. Nu aveam cum să acopăr nici un sfert din meniu, așa că m-am mulțumit cu 2 aperitive în loc de un fel principal. Alegerea a devenit și mai grea când lista de vinuri ce a venit era aproape cât meniul de mâncare, iar lângă erau descrise gustul și notele fiecărui vin. Am ales cel mai exotic lucru, un vin georgian din struguri Chinuri, crescuți în regiunea Chardakhi, Mtskheta, Georgia. Nu știam mai nimic de vinurile georgiene dar ăsta m-a convins că merită cu siguranță o vizită pe acolo. Mi-a fost și lăudată alegerea de chelner deci am nimerit-o. După ce am comandat, a venit la o masă o pâine cu maia și un ulei de măsline parfumat și ușor amărui.

Inside NOPI

Ce mi-a atras prima dată atenția a fost burrata, o brânză italienească asemănătoase mozzarellei, cu aceeași textura la exterior, dar cu un interior foarte cremos și lăptos. Prin magazine se găsește foarte rar, fiindcă se consumă proaspătă, așa că nu puteam să ratez ocazia să o încerc. Puțină aciditate de la oțetul balsamic alb și clementine a facut-o mai ușoară, iar semințele de coriandru cu puține granule de sare, au adus puțin contrast în texturi. Interesant că, deși nu-mi place coriandrul proaspăt deloc, semințele de coriandru nu au aroma aceea de săpun sau mirosul de gândaci pe care-l au frunzele. Unul dintre cele mai interesante și bune feluri de mâncare pe care l-am încercat ce a adus burrata în topul brânzeturilor mele preferate.

burtata cu clementine

Apoi a urmat burtă de porc cu piure de dovleac (varietatea butternut), nuci murate și sake. Din nou, preparatul a fost absolut genial – burta de porc moale iar pielea super crocantă, dovleacul a fost zdrobit astfel că încă mai simțeai textura de dovleac copt, iar nucile cu sake s-au îmbinat atât de bine încât n-am simțit urmă de alcool. Am curățat farfuria. A urmat un moment sublim în care am încercat să savurez cât mai mult gustul ce a rămas pe limbă, încercând să-mi dau seama cum de le-a ieșit atât de bun preparatul. Și n-am găsit nici un răspuns.

burta de porc cu dovleac

Eram sătul și obosit după drum, dar nu puteam să plec fără să încerc unul dintre deserturile lor. La capitolul deserturi, am sărit peste înghețate și sorbet-uri (că de obicei nu-mi place să le servesc la desert dacă nu-s acompaniate de ceva) și am ales un trifle cu vin Marsala, crumble, sorbet de licorice și prune. A fost mai bun decât mă așteptam pentru că licoricea n-avea acel gust de anason puternic, ci unul foarte fin, pruna era gustoasă iar vinul foarte aromat.

Plum triffle

În final, am savurat momentul și ultimele stropuri de vin, fericit după una dintre cele mai bune mese pe care le-am încercat. Chiar dacă nota a fost puțin piperată, nu regret că am vizitat restaurantul. Singurul regret e că nu am avut ocazia să testez și celelalte preparate dar intenționez să o fac cu următoarea ocazie. La final, am trecut și pe la toaletă (merită vizitată, are un design foarte interesant) și am văzut și o parte din bucătari. Păreau relaxați, bucătăria era curată și i-aș fi urmărit ore întregi.

bucătăria NOPI

A fost una dintre cele mai bune mese pe care le-am avut și n-am regretat deloc alegerea. Reușesc să facă lucruri minutate din ingrediente simple și proaspete, alăturând niște element la care nu te-ai fi gândit. Nu are pretențiile unui restaurant cu stele Michelin, dar nici nu trebuie atât timp cât mâncarea e perfectă.

0saves
Dacă ţi-a plăcut această postare, abonează-te la postări prin RSS sau email sau dă-mi un Like pe Facebook să te asiguri că nu pierzi nici o reţetă.



Comentarii la acest articol

  • Ah, la Nopi n-am ajuns, dar e pe lista pentru vizita urmatoare. Intr-adevar, licoricea autentica m-a surprins si pe mine, caci nu avea gustul acela puternic si oribil pe care il au bomboanele, ci o aroma subtila de cafea. Dupa ce am gustat, am cautat chiar sa mi cumpar :). Retelele lui Ottolenghi ma inspira mereu si sunt in topul meu de originalitate.

Comentează si tu

Read more:
Note din Haga, ep. 1

Au trecut deja aproape 2 săptămâni de când am ajuns în Haga și a început ușor, ușor să-mi reintru în...

Close