Jurnal de Barcelona – La dulce vida

Deşi au trecut mai bine de 2 săptămâni de când m-am întors, încă stau cu gândul la probabil cel mai frumos oraş pe care am avut norocul să-l vizitez. Şi acum mă gândesc la sentimentul acela de vacanţă pe care-l simţi în jurul tău chiar dacă lumea lucrează şi nu e încă weekend. Mi-e dor de mirosul de fructe de mare, de pescăruşii cu sunetul cărora te trezeai şi de barurile veşnic pline cu oameni fără griji. Despre experienţa mea în Barcelona de acum câteva săptămâni, restaurante delicioase şi noi descoperiri, vă invit să citiţi în cele ce urmează despre bijuteria lui Gaudi.

Barcelona

E incredibil cum poţi să te simţi că eşti acasă într-un oraş pe care nu l-ai mai vizitat. Şi imediat ce intrat în aeroportul ce mirosea a migdale, am avut sentimentul că acolo trebuia să fiu, că oraşul mă aştepta. Nu am mai avut senzaţia asta nicăieri, nici măcar unde locuiesc acum. Mă bucuram să aud o limbă aşa melodioasă, pe care am învăţat-o în facultate şi pe care am exersat-o pe tot parcursul vacanţei, surprins fiind de cât de mult îmi amintesc. Oraşul strălucea, iar oamenii aveau un zâmbet intrinsec, o relaxare atipică chiar şi în ciuda situaţiei economică pe care o ştim prea bine.

De plimbările pe La Rambla sau prin Plaza Catalunya probabil că stiţi deja, aşa că voi trece peste obiectivele turistice arhicunoscute şi vom vorbi mai mult despre mâncare. Unul dintre cele mai faine experienţe culinare în Barcelona a fost La Paradeta (link), un restaurant fără pretenţii cu un meniu plin de vieţăţi marine. E un fel de cantină ascunsă pe o străduţă de lângă Sagrada Familia unde îţi poţi alege ce vrei să mănânci de pe o tarabă mare cu peşte şi fructe de mare proaspete şi îţi sunt gătite pe loc chiar în local. Noi am încercat nişte midii în sos de roşii, unele lungi (în engl. razor clams), langustine, sepie şi pui de ţipar pane. Totul a fost proaspăt şi gătit perfect iar puii de ţipar au fost o experienţă ciudată dar gustoasă. Pentru ce vedeţi în poză, plus băutură, sosuri şi salate am dat aprox. 50€. Verificaţi programul înainte să mergeţi pentru că au unul mediteranean, cu pauză de siesta.

fructe de mare La Paradeta

Una dintre cele mai autentice experienţe am avut-o la La Champañería – Can Paixano (link). E un băruleţ mic şi înghesuit unde poţi mânca nişte sandvişuri delicioase şi bea o şampanie tare bună cu 5€. Iniţial am renunţat că era prea aglomerat şi părea că nimeni nu vrea să ne ia comanda. Apoi după ce am văzut că nu mai sunt restaurante în zonă, ne-am răzgândit şi am dat din coate şi din mâini până am găsit un loc îngust la bar unde să dăm gata 2 sticle de şampanii şi nişte sandvişuri porcoase.

Cu un uşor buzz, ne-am îndreptat spre centru pentru o îngheţată la Gelaaati! Di Marco (link), unde ştiam că au o îngheţată cu Aperol Spritz. Din păcate, au scos-o din ofertă şi au înlocuit-o cu o răcoritoare îngheţată de mojito. Într-una din dimineţi, am avut mai mult timp de lenevit aşa că am pus-o de un brunch la un loc tare apreciat pe FourSquare. La Picnic (link) au un brunch ca la carte – pancakes, french toast, ouă Benedic sau Florentine şi, în cazul meu, hash de cartofi cu ou poşat, fond şi carne de raţă. (între 8-10€ un fel principal).

La Champañería, brunch si gelato

Cum voiam să bifăm cât mai multe locuri în zilele în care eram acolo, am dat o fugă şi până în Sitges, o staţiune la vreo 30 minute de Barcelona. Ca orice orăşel mediteranean, Sitges are străduţe înguste, mulţi palmieri, case de un alb imaculat şi nici o urmă de nori. Am umblat prin centru, am cumpărat magnet şi ne-am oprit şi la Pic Nic (link), un restaurant pe malul mării cu sangria bună şi nişte caracatiţă şi baby calamari atât de moi că aproape se topesc în gură.

Sitges

Evident că nu puteam să bifez Barcelona fără să vizitez La Boqueria, altfel mi se lua titlul de blogger culinar. Piaţa Barcelonei nu-i prea mare, dar are nişte tarabe colorate cum n-am mai văzut. Am văzut tot felul de fructe exotice, o varietate imensă de peşte, cărnuri şi multe sucuri proaspete (cele din spate sunt mai ieftine!).

sucuri proaspete

fructe exotice

oda porcului

peste proaspat

instant tapas

Am mâncat pentru prima dată la piaţă frăguţe, lucru care pe unde am crescut în Teleorman nu se găsea. Am mai luat şi nişte sucuri de fructe delicioase şi mezeluri pe frigăruie. Aş mai fi plecat acasă şi cu nişte sardine albe sau măsline dar tare mă temeam că ţinându-le în bagaj mai multe ore o să se strice.

Cu atâtea fructe de mare, aproape că plecam din Barcelona fără să încercăm celebrele tapas. Aşa că am găsit un local Bitacora (link) destul de minimal în decor, dar frecventat de localnici şi recomandat deopotrivă şi de turişti. Patatas bravas de jos de tot sunt raiul pentru un carb lover şi calamarii crocanţi tare buni.  De încercat şi sardinele pe grătar tot de la ei. În pozele de mai sus este o tavernă ce am găsit-o pe lângă gara centrală. Zarautz Taberna Vasca (link) serveşte înainte de 1 tapas iar după ce vedeţi mai jos: pui de ţipar cu usturoi şi creveţi şi o burtă de porc tot cu creveţi. La desert au un tort fondant de ciocolată bun, dar nu prea deosebit.

tapas in Barcelona

Acum că mă uit la poze şi retrăiesc experienţa, mai că-mi vine să-mi cumpăr un bilet şi să mai dau o fugă în Barcelona. E un oraş unic, de care te îndrăgosteşti iremediabil şi în acelaşi timp îl urăşti. Te îndrăgosteşti pentru că e tot ce-ar trebui să fie un oraş mediteranean, cu mâncare bună, oameni calzi şi cer albastru şi îl urăşti pentru că ştii că, odată ce ai plecat, nu o să mai ai nicăieri acel sentiment unic pe care ţi-l dă Barcelona. E un lucru greu de pus în cuvinte, dar dacă aţi fost ştiţi la ce mă refer şi, dacă veţi merge, îl veţi simţi şi voi.

Câteva scurte despre Barcelona:

  • Exploraţi cartierul Tibidabo – luaţi autobuzul (tramvaiul e mult mai scump) până sus la funicular şi apoi urcaţi-vă pe Muntanya de Tibidabo de unde aveţi o panoramă superbă a Barcelonei.
  • Luaţi biletele de pe net pentru Sagrada Familia. Sau staţi ca noi vreo 15-20 minute la o coadă lungă dar care se mişcă repede.
  • Măslinele spaniole sunt total diferite faţă de ce se găseste la noi în comerţ. Au un gust dulceago-sărat şi îţi vine să le mănânci fără oprire.
  • Încercaţi neapărat brânza manchego, în special cea tânără. Am găsit-o în supermarket gata feliată şi alături de nişte chorizo, însoţeşte perfect o sangria sau un pahar de spumant.
  • Barcelona Card nu prea merită banii, mai ales considerând că muzeele incluse în preţ nu sunt printre cele mai interesante. Noi am luat câte o cartelă de o zi pentru toate mijloacele de transport în comun.

Acestea fiind zise, mă bucur că aţi rezistat până aici şi sper că v-am trezit pofta de vacanţă. Am câteva reţete pe ţeavă ce aşteaptă să fie publicate de îndată ce mi se mai eliberează programul. Până atunci ţinem legătura pe Facebook!




Comentarii la acest articol

  • Foarte fain, ma bucur ptr. experienta avuta. Am fost o singura data, acum 6 ani :(, iti dai seama ce dor imi este.
    M-am pomenit zambind cand am vazut poza cu caracatita pudrata cu paprika lor – doar in Spania am intalnit lucrul asta interesant si de efect.
    Da, maslinele proaspete din Spania (sau Italia) sunt absolut fabuloase, alea sunt adevaratele masline de calitate.
    Am stat 8 zile atunci in 2007 dar as sta oricand 80 de zile pe an macar acolo :D.

    • Mersi, Cristi!

      Ma mir ca nu te-ai intors in 6 ani, mie imi sta gandul la Barcelona de cand am plecat! :D

  • Eu am fost la Barcelona acum 4 ani, si desi a am stat o saptamana, n-am vazut Boqueria decat in trecere, imi pare asa de rau. As fi venit zilnic la taraba aia din poza cu organic fruit juice! Mie mi-a placut ca puteam sa ies la masa la 10-11 noaptea, ca nicaieri in Europa.

    • Da, orasul pare sa nu doarma niciodata. Nu stiu cum e iarna dar vara noptile sunt pline de viata.

      Iar in legatura cu Boqueria, merita sa mergi doar sa vezi o varietate care nu se compara cu nimic in Europa. Poti incerca una, doua si in rest sa te minunezi de atatea culori si mirosuri :)

      • Iti doresc sa vezi pietele in aer liber din Palermo si o sa te vad atunci ce mai zici de Boqueria ;).

        • Dupa cate am citit despre mancarea de acolo, Sicilia e de mult pe lista mea de destinatii, ramane sa vedem cand se va realiza.

  • Ce ciudat e ca nu ai fost inca in Spania, desi ai studiat spaniola…cred ca e ca la mine, am ajuns prima data la Paris la multi ani dupa facultate si liceu (franceza bilingv). Am fost si eu la Barcelona anul asta, dupa Pastele catolic, si a fost incredibil, in Belgia ningea cand am plecat, acolo erau aproape 30 de grade (m-a si ars soarele, ca nu am fost suficient de atenta). Am fost cu un prieten care cunoaste f. bine Barcelona, si-a facut studiile acolo, asa ca el era cam plictisit de atractiile turistice, din care nu am apucat sa vedem mare lucru :(. In schimb, ne-a dus prin tot felul de cartiere dosite, Militariul Barcelonei, unde se mananca extraordinar la niste terase family run (la propriu). Eu m-am indragostit de vinul rosé de Navarra (da-da, acela cu mult alcool) si de spumantul Cordonniù (stergi tu daca consideri ca e reclama :). Am fost si la un restaurant mai fitos, in zona centrala, care avea portii mici, dar extrem de gustoase si de bine pregatite, am mancat o salata cu rucola si midii geniala, cu un fel de vinegreta cu rosii zdrobite, nu am mai vazut asa ceva…si cel mai bun cheesecake ever, cu aroma de portocale (cred ca avea suc de portocale), desi portia era minuscula (eu sint obisnuita cu cheesecake-urile germane :). Iarasi cafeaua m-a impresionat foarte placut, la fel ca in Italia. Noi am stat undeva mai romantic si studentesc (dar nu neaparat mai ieftin), pe o barca care se inchiriaza in regim hotelier (dusurile si baia sunt la vreo 20 de metri, ai card de acces daca stai pe barca). Nu inteleg ce spui despre masline, eu am mancat masline spaniolesti la fel ca cele pe care le sunosteam, cele umplute cu ansoa au fost mai exotice, pe cele dulci nu le-am incercat. Si ultima descoperire, langa Port Olimpico exista un restaurant/cafenea unde lucreaza o romanca si am mancat cel mai bun mic dejun ever, cu cel mai bun suc de portocale (proaspat stoarse) din Barcelona si cel mai bun pan con tomate…

    • Nu stiu cum am ratat comentariul asta, asa ca scuze pentru raspunsul intarziat.

      Cum se numesc restaurantele alea bune din “Militariul” Barcelonei?

      Nu stiu de ce mi s-au parut maslinele asa diferite. Probabil creste un alt soi pe acolo, are parte de mai multe soare sau e solul altfel. Dar au o dulceata pe care in Grecia n-am simtit-o, acolo sunt mai sarate.

      • Hm, il intreb pe prieten si iti comunic, nu mai tin minte cum se numeau restaurantele, stiu doar ca pe langa Port Olimpico am luat-o pe niste stradute dosite si am ajuns intr-o zona rezidentiala unde, la doua terase aflate de o parte si de alta a strazii, se inghesuiau multi localnici – ca se vorbea numai spaniola, erau multi oameni cu copii etc. – si erau foarte pline ambele. Am ales-o pe principiul ca era la umbra si trebuia asteptat mai putin, cea de la soare era arhiplina, si am mancat pan con tomate, un calamar la plancha absolut delicios, ardeii bucatarului si am baut un vin rosé. Servea o doamna in varsta, pe care prietenul nostru o numea “bunica”, “bunicul” era la oale si cratiti si mai erau si niste “nepotei” trendy, cu casti in urechi, care aduceau notele de plata si debarasau, pe care “bunica” ii mustruluia mereu.

        In schimb terasa la care lucra romanca si la care se si gatea pentru pranz – l-am vazut si pe patron, presupun, cum venea cu sacosele incarcate cu provizii pentru bucatarie, numai ingrediente proaspete – se numea “Mar y copas” si se afla cam vizavi de Port Olimpico, intr-un fel de gang. Ne-au spus ca se gateste zilnic, au meniu de pranz, insa noi nu am apucat sa mancam acolo. In ziua in care am fost noi aveau ceva pe baza de fructe de mare si orez negru. Dar, daca nu stai in zona, presupun ca nu ti-e la indemana sa mananci acolo. Tot prin zona era si o brutarie nemaipomenita, care folosea doar ingrediente bio/mai deosebite, cu toate felurile de painici imaginabile si cu niste briose f. bune.

  • PS. Se scrie mediteraneean (printre ultimele schimbari, se tot schimba si raschimba:).

Comentează si tu

Read more:
Dulciuri din SUA – Key lime pie (tartă cu lime)

Lămâia verde este fără îndoială una dintre citricele mele preferate. Au un parfum atât de plăcut încât vine să îmi...

Close