Din gusturile Vienei și Budapestei

Spre rușinea mea de blogger consecvent, vă povestesc cu o întârziere de două săptămâni despre peripețiile culinare din vacanța de iarnă. Mă mobilizez mai greu când vine vorba de un post mai lung, mai ales când e vorba de selectat din mai mult de 100 de poze. Voi ocoli obiectivele turistice, pe care le știți probabil de pe alte bloguri mai relevante și vă voi povesti despre ce preparate am găsit, ce combinații noi am descoperit și unde să le încercați și voi.

Am ajuns în Budapesta într-o dimineață răcoroasă și ne-am îndreptat direct spre hotelul nostru de lângă gară, unde ne-am lăsat bagajele și ne-am îndreptat spre centrul istoric. Cum un sandviș subțire nu se pune ca mic-dejun, ne-am îndreptat spre primul stand cu mâncare pe care l-am putut găsi. Iar în timp ce savuram un ștrudel, realizam cât de bine arată centrul lor în comparație cu zona gării (a lor) sau cu centrul nostru istoric. Clădiri renovate, trotuare sclipitor de curate, o abundență de turiști și de magazine. Centrul avea un aer vestic, pe care nu credeam că am să-l găsesc într-o capitală estică.

După plimbarea pe lângă Dunăre, obligatorie de altfel, un drum pe podul cu lanțuri și un drum cu funicularul, am ajuns la ce avea să devină locul meu preferat în Budapesta, Gerbeaud – o cofetărie/pub cu tradiție, deschis din 1858. Noi am vizitat doar partea cu prăjituri, unde îmi fugeau ochii la toate bunătăţile din vitrină. De la cheesecake până la ştrudel cu mere sau vargabeles, Gerbeaud avea cam totul în materie de dulce iar fiecare dintre ele arătau ca nişte opere de artă. Noi i-am călcat pragul de două ori: prima dată am încercat faimosul Sachertorte, un tort cu ciocolată şi gem de caise inventat pentru împăraţii Austriei (ca şi kaiserschmarrn), apoi un tort cu mac şi mure şi o prăjitură pufoasă cu ciocolată albă şi căpşuni.

În timp ce papilele ne erau în extaz, ne gândeam cu regret la faptul că la noi în capitală nu sunt afaceri de familie cu tradiţie, unde să ai parte mereu de aceeaşi calitate şi de o gazdă primitoare care să-ţi ştie numele. Mai mult, nu avem decât cofetării deschise pe vremea răposatului care să servească şi altceva în afară de amandine şi savarine, dar asta e o altă discuţie. Dacă vă încântă pozele deserturilor, vă sugerez să aruncaţi o privire la Gerbeaud pe site şi să vă notaţi adresa pentru data viitoare când ajungeţi pe la unguri. Va fi începutul unei nesănătoase dar siropoase poveşti de dragoste.

În ceea ce priveşte restaurantele Budapestei, nu mi-am făcut temele, aşa că a trebuit să-mi urmez instictul de gurmand şi să găsesc ceva în apropierea obiectivelor care nu era nici prea prea, nici foarte foarte. Am dat de Cafe Miro, o cafenea intimă şi cozy situată pe cetatea Budapestei, unde am mâncat o genială supă de ceapă în pâine de secară şi clasicul gulaş. Chelneri amabili, preţuri bune şi local frumos decorat.

Şi în Viena m-am bazat pe intuiţie şi am găsit, printre altele, Witwe Bolte, un restaurant fără cusur de prin zona centrală Spittelberg, unde am găsit cam cele mai bune preparate din toată vacanţa. Preţurile nu sunt printre cele mai mici, chiar plăteşti o taxă pentru aperitivele aduse la masă, dar merită pe deplin un bănuţ în plus. Am avut un cappuccino de ciuperci, tradiţionalul şniţel vienez şi un burger vienez de viţel – îi zic ei – eu îi zic versiunea mai rafinată a unei chiftele, cu un piure cremos, ceapă crocantă şi mazăre tânără.


Desertul, că nu putea să lipsească, a fost format din nişte găluşte austriece din bulgăraşi de brânză (curd cheese), tăvălite în pesmet şi servite cu fructe din compot şi ciocolată, sorbet de lămâie şi un strudel cu mere ca la carte. Cu excepţia unei chelneriţe cu un morcov in derrière, totul a fost perfect, de la atmosfera până la mâncare. De vizitat sau revizitat, musai!

Un lucru pe care l-am observat la restaurantele vieneze, cu excepţia celui mai sus menţionat, este lipsa de efort în prepararea supelor. Am dat peste multe supe făcute din prafuri, fără vreo gust definit sau vreo legumă identificabilă în ele. Aşa că atunci când vreţi ceva cald de savurat, luaţi un punch sau un ceai şi evitaţi supele.

Supele ca supele, dar la deserturi nu prea ai ce să le reproşezi austriecilor. Totul arată de parcă a fost pictat în vitrină, combinaţiile sunt surprinzătoare, cremele savuroase şi blaturile pufoase. Experienţa dulce din Viena a culminat cu o trecere pe la cofetăria palatului Hofburg, unde aveau cel puţin 20 deserturi din care să alegi.

Pe masa noastră s-au perindat următoarele bunătăţi, numite în ordine, de la stânga la dreapta: tort cu mascarpone şi cremă de merişor, tort cu cremă de castane, tort Mozart şi Sascher torta, căruia îi mai trebui un strat de cremă să alunece mai bine.

Toate ca toate, o vacanţă perfectă cum mă aşteptam să am. Auzisem multe despre Viena şi Budapesta şi am rămas surprins plăcut să văd că acele lucruri sunt adevărate: două capitale diferite, dar fermecătoare, curate, cu mâncare bună şi atracţii numeroase. Zilele viitoare vă spun câteva ceva şi despre pieţele capitalelor, unde am dat o fugă pentru o aprovizionare rapidă.




Comentarii la acest articol

  • Se pare ca ai avut parte de o vacanta minunata…:)

    • Si gustoasa :)

  • crede-ma, ai avut noroc! trec de cativa ani in fiecare iarna prin capitalele astea si am inceput sa imi dau seama cam cum sta treaba. ultima isprava…in budapesta, in centrul centrului, pe o strada luminata si cu camere de supraveghiere, au facut praf masina unor prieteni, au spart geamul cu piatra…vazusera niste plase de H&M… la funicular si-au dat seama ca nu aveam decat euro si ne-au furat pe fata…in cofetariile cu pretentii se servesc prajituri din “cutie”….in viena as putea sa spun ca expereinta e mai placuta si ca merita sa vizitezi perioadele cu targuri. cea mai placuta experienta culinara am avut-o intr-o vara cand am nimerit in fata primariei unde se desfasura un festival. acolo am gasit standuri cu mancare traditionala si internationala. Piata Naschmarkt cred ca ai vizitat-o… daca vei sapa si vei trece peste povestile cu targurile lor (in care m-am saturat sa gasesc aceleasi produse, martipan si vin fiert), o sa descoperi ca experienta turistului de rand e ok, dar nu stralucita. nu compar cu ceea ce e la noi… desi la sibiu vei gasi un strudel f.f.f. bun, torturi din astea la cutie identice cu cele din viena si poate un vin fiert mai bun ca in multe locuri din viena.

    • Alex,

      Acum ca-ti citesc experienta, ma bucur ca a noastra a fost lipsita de peripetii. N-am stat decat doua zile, ce-i drept, insa ne-am pazit “bunurile” din obisnuinta. Am dat si peste tourist traps in Viena, unde a trebuit sa ne multumim cu mancare mediocra, insa am zis sa le scot din povestire. Am fost si la targul de iarna din fata palatului Schonbrunn si la Naschmarkt, dar fiind pentru prima data in Viena pentru mine a fost totul nou :)

      Daca mai stii numele locului din Sibiu unde servesc strudelul ala, sa mi-l impartasesti si mie te rog. Nu pot refuza un strudel bun! :D

      • http://www.hermania.sobis.ro/ (sit-ul restaurantului ) citindu-mi comentariul mi-am dat seama ca m-a luat valul si am scris cu mici greseli. imi cer scuze, promit sa imi citesc comentariile inainte sa le postez. cat priveste sibiul, desi nu sunt de acolo, am cca 100 km de mers si prieteni prin zona. deci pot sa spun ca lunar sunt prin zona. la hermania mi-a placut de prima data si pot sa spun ca am mancat cam tot ceea ce aveau prin meniu. nu mi-a placut carnea de vita…nu ti-o recomand. dar….supa de chimen, tigaia saseasca, tartarul de pastrav…sucul de mere…pana si untura cu paine mi-au ramas la suflet. uneori gasim raci. de sarbatori au avut in meniu tocanita de urechi de porc. daca vrei sa manaci ceva torturi asemanatoare cu cele din viena, du-te la http://www.cafewien.ro/. nu mai este cum era…dar inca e ok. mai sunt cateva restaurante cu patroni straini care sunt ok. dar pe astea te las sa le gasesti tu. aaa si poti sa faci o vizita si in piata lor. e ok. cu branza, slana si uneori paine pe vatra.

  • Foarte frumoasa si delicioasa vacanta ai avut:)

  • Am stat in Budapesta trei ani si o iubesc de-mi sar ochii din cap :) Ai fost la piata de langa Vaci ut, sper, nu? :) Sa vizitezi neaparat si primavara/vara, e mult mai placuta!
    Frumoase pozele!

  • sunt de 20 de ani intre budapesta si bucuresti … dar …. intre budapest si vienn sunt 250 km, poti lua micul dejun intr-un … oras … iesi apoi pe M1 …. “cruise” la 130 km/h si … pleci la cumparaturi si 1 cafea in celalalt oras … apoi pe seara ….. M1 …. “cruise” 130 km/h … te intorci in orasul de unde ai pecat …. sa bei o sampanie/vin spumos/spumant … doar esti cetatea al europei :)
    budapest – salzburg 450 km …. 4 ore dus pe muzica nationala austrica…. 5 ore … cascat gura si umplut burta cu bunatati dulci …. 4 ore intors pe valsurile vieneze…13 ore = 50 euro benzina + 50 euro “consumatia” … I love to be euro citizen :)
    pot sa povestesc si despre experientele din romania …. dar … la 18 euro camera cu pat dublu la 50 km de vienna …. la 23 euro/persoana apartament la 50m de vaci utca … ca sa zic de brasov/sibiu/deva/arad …. sa zic de asfalt ??? … e negru si … continu … :) dar mandria de tara …. nu se masoara …. in romania este cu mult mai frumos/bine/curat … si ….. nu poti pune masina pe “cruise” daca este a ta … ca ramai fara ea :)

    • Dezavantajul cu tara noastra e ca e prea mare si nu prea poti sa iesi usor din ea. Sa nu mai zic de autostrade. Mai avem pana ii ajungem pe austrieci, dar macar ne-a ajutat natura :D

Comentează si tu

Read more:
quesadilla de pui
Quesadillas rapide cu pui

Când vă întrebaţi ce să mâncaţi la prânz sau la cină şi nu aveţi chef să staţi prea mult în...

Close