HanTing Cuisine – Cină de 1 stea Michelin

Până acum câteva luni, credeam că stelele Michelin sunt doar un trend trecător și nu înțelegeam cum poți da peste 100€ pentru o masă. Dar după ce am văzut filmul despre restaurantul El Bulli și un documentar despre mai multe restaurante cu 3 stele Michelin, mi-am mai schimbat gândirea. Da, prețurile tot îmi par mari oricum ai întoarce-o, dar mânat de curiozitate am vrut să încerc măcar o dată un astfel de restaurant.

Am căutat inițial unul in Bruxelles dar ne-am trezit că vrem să îl încercam chiar în lunea de Paște și norocul nu a fost cu noi. Apoi am zis să încerc un restaurant din Haga de care am auzit păreri contradictorii. Trăgând linie și adunând, mi-a dat cu plus așa că am purces și am făcut o rezervare săptămâna trecută la HanTing, un restaurant fusion între bucătăria chinezească și franțuzească cu prețuri chiar decente. Am fost surprins să văd cât de plin e restaurantul într-o miercuri seara, chiar și când am ajuns pe la 21:45, cu o oră înainte de închidere. Înfometați fiind, am ales un meniul de 4 feluri care nu conținea desert (celelalte opțiuni fiind de 3, respectiv 5 feluri și un alt meniu mai scump pe bază de ierburi medicinale chinezești), dar la sfârșitul mesei eram ghiftuiți și fără poftă de dulce. Nu afli ce conține meniul, dar poți să-i spui chelnerului ce alergii ai sau ce nu mănânci și vor fi excluse. Lângă fiecare poză, veți găsi denumirea originală a preparatului, așa cum apărea in meniul ce l-am cerut.

Am început cu niște gustări din partea casei conținând niște bezea aromată (nu mai rețin cu ce), tofu cu alge, crackeri cu seminţe, creveţi (din aceia vietnamezi ce îi mâncam acum 20-30 ani), altă gustare de tofu şi nişte legume murate. Până aici, nimic impresionant şi notabil în afară de aspect.

gustari inainte de masa

Am continuat apoi cu un amouse-bouche din peşte alb (cod, dacă îmi amintesc bine) cu un sos de morcov, busuioc mov şi ridiche. De data asta, peştele a fost bun şi cremos, iar sosul proaspăt şi spumos. La masă am avut o aprovizionare constantă de chifle chinezeaști delicioase – albe, făcute cu ceapă verde la aburi, pentru toate sosurile care rămân în farfurie.

gustari inainte de masa

Primul fel din meniu a fost biban cu burtă de porc, sorbet de castravete, stridii crude și un sos delicios de yuzu. Nu mai încercasem stridii decât gratinate pentru că știam că textura celor crude e ciudată; și așa a fost – mucilaginoasă și foarte moale. Porcul, din păcate, n-a fost așa prezent în farfurie, deci carne era gătită corect. Per total, parcă componentele nu au mers prea bine împreună și n-am avut senzația că mănânc un fel de mâncare, ci mai multe gustări.
Sliced raw sea bass, belly bacon cooked in rose water with pink pepper. Different preparations of cucumber. Bombe of creme fraiche en oyster. Vinaigrette off soy,chives and yuzu.

biban, burta de porc, castravete, sos de yuzu

Pulpa de pui a fost într-adevăr crocantă și homarul, deși n-a fost decât o bucățică, a fost moale. Spuma de morcov a fost delicioasă iar midiile geniale. Nu știu cum au fost gătite, dar erau moi și foarte gustoase. Alături, ne-a fost oferită o porție mică de orez cu ierburi să ne “curățăm” limba de arome (anglofonii îi zic palate cleanser). De data asta, preparatul overall a fost mai bine compus decât cel anterior și aromele parcă au mers mai bine împreună.
Crispy fried chicken thigh, lacquered with teriyaki sauce. Diced watermelon, white grapefruit. Carrot, kaffir lime foam with shellfish gravy. Clams, shell and lobster

pulpa de pui, homar, midii, spuma de morcovi

Felul 3 a fost un cod gătit la abur cu un sos de pește și oțet delicat și gustot încât am curățat farfuria. Lângă cod, un rulou de cod cu cârnat chinezesc, altul cu ciupercă King Oyster și rădăcină de țelină, crochetă de pește cu usturoi afumat, o gogoașă de țelină umplută cu pește și sepia coaptă. Cele 5 tipuri de garnituri au fost o surpriză plăcută, crocheta din mijloc fiind cea mai bună. Avea un iz de fastfood, aducându-mi aminte de crochetele de cașcaval care se mai găsesc prin restaurantele românești. A fost preferatul meu dintre cele patru.
Steamed cod with green herbs. Roasted sepia with a croquette of smoked garlic. Sauce made ​​from fish broth and Chinese vinegar.

cod, sos de caramel si gustari

Înainte de a face comanda, i-am specificat chelnerului ce nu mănânc, printre care am enumerat și mielul. Chelnerul m-a convins că nu o să aibă acel gust pregnant de miel de care eu mă feresc așa că am acceptat să-l încerc. Prin urmare, mă așteptam să urmeze mielul. Mielul, gătit perfect de altfel, cu peste de rucola deasupra a fost însoțit de un sos de caramel și dovleac, sfeclă marinată în amaretto, gnocchi și un sos de curry cu morcov destul de discret. Alături a mai fost un “chec” fad de rucola, legume gătite al dente și un praf de rucola și migdale. Preparatul ăsta nu l-am înțeles prea bine fiindcă erau cam multe arome (pentru mine ciudate), alăturate pe o farfurie, și mi-a sugerat mai mult o combinație italo-chinezesească.
Roast lamb with a wong sole stuffed with lamb’s neck. Beetroot marinated in almond liqueur. Cream & spongecake of rocket salad. Toffee pumpkin with different preparations of beetroot. Curry soy sauce

miel, sos de dovleac, salata

Per total, meniul a fost interesant și destul de elaborat. Deși unele combinații nu le-am înțeles prea bine, ingredientele au fost gătite bine și am văzut mai multe tehnici de preparare, semn că bucătarii au depus mult efort. Problema majoră pe care am avut-o e că mai toate sosurile au avut monoglutamat de sodiu în ele și se făcea clar simțit. Știu că se folosește mai peste tot în preparatele chinezești, dar mie mi se pare că un bucătar trișează când îl folosește. E un aditiv sintetic care îmbunătățește gustul unui sos, dar o face într-un mod invaziv, acoperindu-ți cumva limba și mascând alte arome ale sosului. Aditivul dă și anumite reacții adverse, de la crampe la stomac (pe care le-am avut după) până la umflatul feței. Nu sunt studii care să arate concret dacă e dăunător, dar eu mă feresc de el pe cât pot.

Nota de plată pentru cele două meniuri (46€ fiecare), vin și apă a fost 112€. Nu e un preț pe care să-l plătesc prea des pentru o cină, dar cred că pentru un restaurant Michelin e destul de bun. E un capriciu pe care voiam să-l fac de câteva luni și mă bucur că am apucat în sfârșit. Bucătăria chinezească nu e printre preferatele mele, așa că nu voi reveni prea curând la restaurant. Merită, însă, încercat pentru că e destul de accesibil ca preț și meniul e chiar creativ.




Comentarii la acest articol

  • Chiar foarte interesant meniul pe care l-ai ales. Din imaginile prezentate, arata foarte bine preparatele. Sunt convins ca au fost pregatite cu simt de raspundere. Legat de combinatii, consider ca este o chestiune de gust si nu poti satisface pe toata lumea cu un singur preparat. 100Eur nu mi se pare chiar asa de mult pentru ce ai savurat acolo…

Comentează si tu

Read more:
3 aluaturi de tartă franţuzeşti

Când vrei să faci o tartă cu fructe sau un quiche şi să eviţi semipreparatele din comerţ, aluaturile franţuzeşti sunt...

Close