Articole din categoria "Specialitati"
Apr 30, 2014
Bogdan

Mămăliguță cu sos afumat de roșii și creveți

A trecut prea mult timp de la ultima postare și e cam jenant. Acum un an, doi, pe vremea asta, postam mult mai des și eram mai vorbăreț. Dar cu atât de lucru, cu proiecte personale și cu restricții alimentare pe care încă le aplic, frecvența postărilor n-avea cum să rămână la fel. Trecând la mâncărurile noastre, dacă în timpul săptămânii evit pe cât pot carbohidrații și zahărul, în weekend o mai iau razna și îmi fac poftele ca să am tărie pentru o altă săptămână. Ba o înghețată, ba tradiționalele pancakes ce-și fac prezența în fiecare dimineață leneșă de weekend.

Iar unul dintre preparatele cu care mă mândresc cel mai mult în ultimul timp este rețeta de mai jos, o reintrepretare a unui preparat ce l-am descoperit în New Orleans anul trecut. Originalul de la care am pornit era un shrimp & grits, adică o mămăligă/terci cremos, tipic sudist, însoțit de un sos de roșii cu creveți suculenți. Eu nu am găsit mălai grunjos (coarse grits) prin împrejurimi, așa că m-am mulțumit cu o făină de porumb pe care italienii o folosesc des la polenta. Restul e improvizat din memoria papilelor și, dacă acea memorie nu mă înșală, gustul e cel puțin similar în proporție de 80%. Așă că vă prezint un preparat demn de un restaurant de fițe, de făcut fără prea mult stres în bucătăria proprie.

Mămăliguță cu sos afumat de roșii și creveți

mamaliguta cu sos de rosii afumat si creveti

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 25, 2014
Bogdan

Jurnal culinar de bord (pt. 1)

Să încerci să reduci cât mai mult consumul de carbohidrați și zahăr nu e chiar ușor când mai toate mâncarea gata preparată pe care poți să o cumperi din magazine sau restaurante e compusă din pâine, cartofi, orez sau paste. Asta înseamnă de câte ori mă satur de salatele din comerț, trebuie să-mi gătesc eu singur ceva. Și cum lucrul acesta se întâmplă destul de des, voiam să vă trec în revistă ce creații îmi mai ies din bucătărie. Fiind ori insuficient pozate ori destul de simplu de reprodus, vă redau rețetele mai sumar și sper să vă ofer ceva inspirație pentru mesele voastre din timpul săptămânii. Majoritatea preparatelor sunt simple și relativ rapide, dacă vă coordonați bine. Mai presar, pe ici, pe colo, și niște peisaje, ingrediente sau oameni care m-au inspirat în ultimul timp.

S-a deschis în Haga cel mai mare magazin Marks & Spencer de pe continent și, odată cu el, un moderat de mare raion cu delicatese. Am dat peste Marks & Spencer acum un an, în Londra, și am rămas fascinant de varietatea de acolo și de produsele din gama proprie. Au un bacon demențial, iaurturi bune, cidru, cheddar și multe produse pentru un brunch ca la carte (hot cross buns, english muffins, pancakes, scones etc.). În poză mai vedeți și niște cârnați de porc cu mere, lipii integrale, stafide în ciocolată și double cream.

Marks & Spencer goodies

Când am poftă de orez cu lapte, improvizez. Am înlocuit orezul cu quinoa, fiartă deja cu o seară înainte, am fiert-o puțin în lapte de alune de pădure, îndulcit amestecul cu lucuma, adăugat puțină cacao (unt și praf) și apoi presărat ce fructe aveam prin casă. Totul a fost gata în mai puțin de 10 minute.

quinoa cu cacao si zmeura

Am început anul nou în Berlin și, cum aveam o zi și un dor de ducă, am dat o fugă peste graniță în Poznan. Am încercat pentru prima dată pierogi și trebuie să vă spun că sun demențiale. Aluat moale, fiert și umplut cu cartofi, brânză locală și bacon savuros pe deasupra. La Ratuszova găsiți unele bune plus alte mâncăruri tradiționale.

pierogi

A început sezonul sparanghelului așa că am profitat de ocazie să-l alături unui somon. Sparanghelul l-am curățat de coaja ațoasă de la suprafață și l-am sotat în puțin unt cu usturoi și 2 file-uri de anșoa. Peste el am pus somonul acoperit cu o crustă făcută din migdale, pătrunjel, zeamă și coajă de lămâie, sare, piper și ulei de măsline. Tigaia e de fier, să nu cumva să băgați teflonul la cuptor!

somon in crusta de migdale cu sparanghel

Am descoperit un documentar despre Ferran Adrià şi restaurantul lui de 3 stele Michelin, El Bulli, ales câţiva ani la rând cel mai bun restaurant din lume. Se numeşte El Bulli: Cooking in Progress şi îl urmăreşte pe Ferran şi echipa în timp ce concepeau meniul pentru un nou sezon, activitate care dura şi 6 luni. Eşte fascinant să vezi un adevărat artist în acţiune şi cum poate să facă nişte legume să însemne mult mai mult decât un preparat, o experienţă ce te emoţionează şi îţi rămâne în amintiri.

Sep 30, 2013
Bogdan

Salad wraps cu vită, ghimbir și chili

În primele zile de iarnă pe meleaguri olandeze am vrut să fac niște eu niște boeuf bourguignon cu carne de vită cumpărată de la măcelar. S-au ivit niște musafiri și a trebuit să mărim numărul de porții, adăugând niște carne cumpărată de la supermarket. Iar cu ocazia asta am observat o diferență surprinzătoare între cele două tipuri de carne de vită. Nu știu să vă explic de ce, dar carnea de la măcelar era de culoarea roșu-închis și puteai vedea fibrele iar cea de la magazin are o culoare rozaliu-mată, putând cu greu să distingi fibrele. După experiența asta, plus alte câteva ce implicau un piept de pui dubios de apos și o carne tocată de vită foarte grasă, am renunțat să mai iau carne din supermarket. Ori o iau de la magazine de specialitate ori o cumpăr bio și mă mulțumesc cu o porție mai mică, dar mai gustoasă. Less is more, right?

Rețeta de mai sus nu-i una proprie, ci e împrumutată de la maestrul Ramsay. Mă uitam la unul dintre serialele lui și, dintre toate rețetele de acolo, mi-a atras atenția asta. Are niște ingrediente pe care nu eu nu le folosesc de obicei în bucătărie, dar mi-a făcut așa poftă încât n-am putut să nu o încerc. Partea cea mai bună e că orice carne tocată ați avea la îndemână (grasă, bio, din magazin sau tocată acasă), îi veți scurge grăsimea și veți rămâne doar cu carnea crocantă aromată și ușor picantă. Am sărit peste vinegreta pe care o prepară el (parea puţin redundantă), dar aveţi link în reţetă dacă vreţi să o încercaţi. Am redus şi cantitatea de ardei iute, că voiam să-mi mai simt limba după masă şi am ajuns la ce vedeţi mai jos.

Rețetă salad wraps cu vită, ghimbir și chili

salad wraps cu vita

Vezi reţeta sau articolul »

Jun 20, 2013
Bogdan

Tapenadă de măsline şi pastă de ardei copt cu chevre

În timp ce vă scriu aceste rânduri, realizez că încă nu m-am trezit de-a binelea din visul ce a fost Barcelona, un oraş fascinant de care te îndrăgosteşti iremediabil. Povestea urmează să apară, aşa cum pozele urmează să fie “developate”, deocamdată vă povestesc ce se mai întâmplă în Ţările de Jos şi în bucătăria personală.

Ştiţi, dacă mă citiţi de ceva timp, că activitatea mea în bucătărie funcţionează în funcţie de mici obsesii pentru diferite ingrediente, tehnici sau reţete. Acum o lună, pesto-ul roşu era prezent peste tot (paste, sandvişuri, omlete, salate) iar acum 2 săptămâni mă căram cu un pepene de 5kg în spate pentru că pepenele e cel mai epic fruct. Tot de câteva săptămâni, duc o cruciadă împotriva consumului de zahăr pentru că e încredibil, dragilor, cât de frecvent dăm peste zahăr în alimentaţia de zi cu zi. Îl găseşti în cereale, pâine, dressing-uri de salate, în iaurturile cu fructe şi în câte şi mai câte. Şi când nu îţi găteşti singur deserturile, e tare greu să-ţi dai seama cât de dulci sunt unele produse pe care le mănânci.

Aşa că încep uşor uşor să elimin pe cât de mult posibil zahărul din meniul zilnic: cu sucuri de fructe naturale, fără adaos de zahăr, smoothie-uri în locul iaurturilor cu fructe din comerţ, deserturi cu îndulcitori naturali sau cu foarte puţin zahăr sau ceaiuri neîndulcite. Aşa se face că un pachet de zahăr brun de 500g îmi ajunge cam o lună. Iar zilele astea mă pun pe a-mi face propriile mixuri de cereale tot sugar-free, aşa că stay tuned.

Până încep să vă detaliez din planurile mai sus enumerate, vă trec în revistă nişte sosuri de pus pe pâine, paste tartinabile sau spreads pe care eu le servesc deseori când am musafiri. Îs aceleaşi arome mediteraneene de care eu unul nu pot să mă satur. Nu trebuie să vă spun de ce sunt bune pentru voi, nu? Ingrediente naturale, sănătoase, grăsimi bune – ştiţi şi voi. Eu le folosesc pentru mâncat cu crackerii ăia integrali insipizi sau de pus pe sandvişuri dimineaţa. Iar când am musafiri, sosurile astea şi niste felii de pâine prăjită satisfac foamea si acompaniază vinul.

Reţetă tapenadă de măsline şi pastă de ardei copt cu brânză de capră

Tapenada si pasta de ardei copt

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 21, 2013
Bogdan

Nut Wellington – Ștrudel cu ciuperci și nuci

Am început articolul acesta în 3 feluri diferite până să mă răzgândesc și să ajung la forma asta. Parcă de la ultima rețeta, am cam uitat să scriu în limba maternă. De când sunt prin locurile astea ploioase, mă văd nevoit să comut des între 2 sau 3 limbi diferite ca să mă înțeleg cu oamenii din jur. Română, desigur, apoi engleză la serviciu, olandeză (că tot m-am apucat să o învăț) și puțină spaniolă, pe care apuc s-o mai practic câteodată ca să nu ruginească. Așa că dacă mai îmi scapă vreo greșeală de exprimare pe ici, pe colo, nu vă sfiiți să mă trageți de mânecă.

Revenind la oile noastre, în ultimul timp am fost dezamăgit de rețetele peste care am dat. Pozele sunt perfect realizate, cu niște culori și texturi apetisante, dar când ajung să încerci rețeta, iese o chestie tare fadă, uscată sau simplă pe care de-abia o mănânci. Se pare că în cursa lor spre poze perfecte, unii bloggeri au uitat să lucreze și la gustul rețetelor. Așa am dat peste checuri uscate, supe fade sau salate simple. Asta să-mi fie învățătură când mai ales rețete doar după cât de reușite sunt pozele. Vă scutesc de eșecurile astea și vă scriu numai despre cele mai bune preparate pe care le gust. În cazul de față, o variantă vegetariană a faimosului Beef Wellington – cu ciuperci, ceapă caramelizată și câteva tipuri diferite de nuci, toate puse laolaltă de niște ierburi parfumate. Ștrudelul e perfect ca o garnitură, dar merge perfect și ca un fel principal, însoțit de o salată și niște legume coapte sau sotate la tigaie cu niște sos de soia. Așadar, când aveți chef de ceva sățios fără să fie o halcă de carne, Nut Wellington de mai jos e perfect pentru asta.

Rețetă wellington de nuci și ciuperci

strudel cu nuci si ciuperci

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 10, 2013
Bogdan

Bacon vegan şi câteva vorbe despre Top Chef

De câteva zile, de când am terminat toate sezoanele din Top Chef (SUA) şi, rămânând cu un sentiment de nostalgie am zis să încerc şi varianta românească a serialului. Dacă nu ştiaţi de serial, Top Chef este o competiţie între aproximativ 20 bucătari ce trec prin diferite probe culinare să câştige un premiu în bani. Cum Top Chef-ul american e organizat într-un mod ireproşabil, mă aşteptam ca cel românesc să respecte aceleaşi standarde cu care mă obişnuise originalul. Dar emisiunea e atât de prost organizată încât trebuia să “vărs” pe blog toate frustrările create de tentativa asta de concurs culinar.

De la început, show-ul nu-ţi creează aşteptări false – începe într-o parcare şi parcă mai toată emisiunea e scrisă astfel încât să ţină un şofer de camion distrat. Juriul e la fel de mediocru şi fad precum emisiunea – un bucătar israelian care de-abia rupe 2 vorbe în română, un anume Nicolai Tand, proprietar de restaurant cu vocabularul unui şcolar de şcoală primară ce găteşte pe blogul său cele mai neinspirate chestii şi Tudor Constantinescu, inventatorul expresiv ca o cizmă al “unui concept revolutionar de cofetarie”, care concept e o cofetărie franţuzească absurd de scumpă. Probele se desfăşoară în mare parte în aer liber, unde concurenţii suferă ori din cauza lipsei ingredientelor şi a echipamentelor coresponzătoare, ori din cauza propriilor limitări. Sunt câțiva bucătari foarte creativi dar majoritatea lor parcă nu are ce să caute la emisiune. Iar ca să critice nişte preparate precum ciulama de ciuperci sau salată Caesar, juriul, așa inexpresiv cu el, preferă să dea bileţele concurenţilor sau alte metafore patetice în loc să lege câteva fraze coerente ca feedback. Mai mult, prezentatoarea cu personalitatea unui cui e atât de spirituală încât a întrebat la un moment dat un chef belgian ce făcea o demonstraţie cât costă tortul la care lucra.

Un lucru care m-a frapat a fost atitudinea bucătarilor. Mulți dintre ei păreau nesiguri pe preparate și, în funcție de cum sufla juriul, și le schimbai cât ai zice pește. Știu că nu sunt probabil cei mai telegenici oameni dar rar am văzut unul să zâmbească în special atunci când îi era apreciat preparatul. Când ieșeau printre ultimii, stăteau cu capul în pâmânt și nu își apărau deloc creația. Bucătăria e un domeniu unde pui pasiune și lucrul ăsta rar s-a văzut în emisiune.

Nu ştiu dacă am avut eu prea mari aşteptări de la emisiunea sau pur şi simplu bucătăria românească e la un nivel destul de jos, dar o să urmăresc până la final sperând că o să văd lucruri mai inspirate. Şi ca să nu acord tentativei de emisiune culinară toată postarea, vă prezint o chestie tare interesantă pe care am descoperit-o acum câteva săptămâni într-unul dintre episoadele Top Chef SUA. E un înlocuitor perfect pentru bacon-ul plin de E-uri şi conservanţi din comerţ, ce se face în 10 minute şi se păstrează bine pentru zile la rând în frigider. Are acea aromă bună şi savuroasă, al cincilea gust, umami, pe care îl găseşti în parmezan, peşte sau crustacee. Merge perfect ca topping pe sandvişuri, burgeri sau printre nişte cartofi wedges.

Reţetă bacon vegan de shiitake

bacon vegan

Vezi reţeta sau articolul »

Feb 26, 2013
Bogdan

Supa cremă de zucchini cu busuioc şi iaurt

De când am părăsit Bucureştiul pentru locuri mai ploioase, tot mă surprinde discrepanţa mare dintre preţurile din supermarket-urile româneşti şi cele din afară, de la Vest. Pe lângă faptul că supermarket-urile olandeze au o varietate mare de produse (nu doar europene, ci şi arăbeşti şi asiatice), preţurile, după ce le faci conversia, sunt în general mai mici decât cele din magazinele româneşti. Deseori, legumele şi fructele bio sunt aproape la fel de ieftine ca cele date cu pesticid, astfel că găseşti uneori doi zucchini dolofan bio sau un buchet mare de broccoli tot bio cu 1€. Sunt mai multe produse semipreparate cât de cât naturale şi sănătoase la preţul pe care l-ai da normal pe o pizza sau shaorma. La piaţa locală, preţurile sunt şi mai mici – poţi să-ţi iei legume şi fructe pentru o săptămână cu 20-30 euro. Şi nu neapărat fructe locale, ci găseşti preţuri tare bune pentru ananas, mango sau alte exotisme de genul. Zucchini ce au intrat în supă au costat numai o monedă de 1€.

Supele sunt pentru mine un lucru necesar în meniul zilelor de iarnă. După ce înfrunţi un vânt rece de-ţi amorţeşte faţa, parcă simţi nevoia la prânz sau cină de un lichid cremos şi parfumat care să-ţi încălzească organismul şi să te pună în funcţiune. De data asta, n-a fost să fie clasica supă de usturoi sau cea de roşii, ci am încercat una nouă. Se face relativ simplu, e parfumată şi îţi asigură prânzul pentru câteva zile bune. Iar dacă nu vă place cu zucchini, puteţi porni de la reţeta de mai jos pentru a face supă de broccoli (cu cheddar deasupra), dovleac, cartofi dulci sau sfleclă.

Reţetă supă cremă de zucchini cu busuioc şi iaurt grecesc

supa de zucchini

Vezi reţeta sau articolul »

Pages:1234567...19»