Din nou în bucătărie

S-au mai rărit reţetele în ultimul timp şi chiar nu-s mulţumit de mine. Am avut câteva zile în care, din lipsă de inspiraţie şi cu mintea în altă parte, nu prea îmi venea să stau în bucătărie. Până vă spun ce m-a ţinut departe de bucătărie (nu încă, să nu cobesc ), revin încet, încet la normal. Am făcut piaţa, chiuveta e iar plină de vase nespălate, am epuizat rezervele de unt din frigider şi vecinii iar mă pomenesc când mai aud o tavă scăpată pe jos. Urmează nişte reţete aşa cum v-am obişnuit – sănătoase, delicioase şi pe alocuri cu ceva ingrediente mai exotice. Vine în curând şi un redesign al blogului pe care îl pregătesc de câteva săptămâni.

Până atunci vă arat în ce stadiu sunt seminţele pe care le-am luat pentru grădina de la ţară. Busuiocul a crescut poate cel mai bine şi cam aşa arăta acum 2 săptămâni în mica seră unde l-am găzduit. În plan secundar, puteţi vedea swiss chard-ul, un fel de sfeclă de la care se consumă tulpinile:

Continue reading »

Premiul 1 la Gala BLOGourmet 2011

Acum un an, când vă povesteam despre prima mea reţetă nici nu-mi trecea prin minte unde voi ajunge cu micul meu blog culinar. Vineri, 24 februarie, în cadrul galei blogurilor culinare, BLOGourmet, micul meu blog a fost câştigătorul a trei premii: locul 1 pentru “Cea mai accesată pagina de Facebook a unui blogger culinar“, locul 3 pentru “Cea mai complexă formă de prezentare a unei reţete“, adică galeta de mere şi locul 4 pentru “Cel mai bun blogger culinar debutant“. Gala, unde a fost cea mai mare concentraţie de bloggeri culinari pe metru pătrat, s-a ţinut la restaurantul The Harbour şi a fost făcută posibilă şi cu ajutorul sponsorilor Logitech, Bilancia şi Bristot.

Continue reading »

Cu sau fără sos?

Vă povestesc cu puţină întârziere de următorul eveniment, însă nu prea am reuşit să-mi fac timp să vă povestesc pe îndelete şi cum trebuie următoarele. Zilele trecute am fost invitaţi de fetele de la MakeSensePR şi de UniLever şi alţi colegi gurmanzi din blogosferă la o sesiune de gătit (bucătarii) şi degustat (noi) ale unor preparate proprii combinate cu sosurile proprii Knorr destinate bucătarilor profesionişti. Sosuri, care, după cum puteţi vedea, vin într-o mare varietate şi sunt foarte utile în bucătăria aglomerată a unui restaurant, unde deseori trebuie să sacrifici calitatea pentru timp.

Continue reading »

Bloggerii şi deserturile lor preferate

După cum probabil ştiţi, am început să gătesc din pasiune pentru un desert (anume cheesecake-ul) iar majoritatea reţetelor de pe blogul meu sunt de deserturi. Fac cu cel mai mare spor deserturile, îmi place să încerc arome şi ingrediente diferite din cât mai multe bucătării ale lumii (vezi turul culinar). Orice discuţie despre mâncare ajunge invariabil la deserturi gătite, gustate sau văzute. Mânat de aceeaşi curiozitate de a descoperi cât mai multe combinaţii şi arome, m-am gândit să întreb food bloggerii pe care îi citesc zilnic care este desertul lor preferat şi cum le-a ajuns la inimă. În cele ce urmează, vă invit să salivăm împreună la 13 dintre deserturile preferate ale blogosferei:

Continue reading »

La mulţi ani, blogule!

Totul a început acum mai bine de un an, când s-a deschis primul Starbucks şi o felie de cheesecake a atins pentru prima dată papilele mele. A fost dragostea la prima desgustare, astfel că luni de-a rândul am încercat o felie de cheesecake pe oriunde am avut ocazia. Asta până când am realizat că trebuie să fie o modalitatea mai uşoară de a mânca o felie din tortul ăsta de brânză fără să străbat Bucureştiul ca să-l am. Am căutat reţete, am cumpărat ingrediente şi astfel am gătit primul meu cheesecake, unul urât şi strâmb dar tare gustos. Iar de atunci, am continuat să gătesc şi să încerc lucruri noi, să experimentez cu ingrediente şi arome.

Zilele astea, fără să-mi dau seama, blogul meu culinar a făcut acum câteva zile 1 anişor. Am început pe 4 ianuarie să postez prima reţetă care avea să devină cea mai populară de pe blog – cheesecake-ul, apoi am continuat uşor, uşor cu reţete mai complexe şi mai variate. Fără încurajarea şi sprijinul persoanelor dragi, nu cred că ne-am fi citit astăzi aşa că vreau să le mulţumesc lor în primul rând pentru că m-au împins de la spate şi m-au motivat. Vă mulţumesc şi vouă, cititorilor, pentru că testaţi reţetele, pentru că mă trageţi de ureche când greşesc ceva şi pentru că reveniţi pe blog. E o mare onoare să fiu citit de atâţia oameni şi să mai fiu oprit de un prieten sau o cunoştinţă spunându-mi că mi-a încercat reţetele. Nu ştiu dacă aş fi ajuns atât de departe fără sprijin şi feedback din partea cititorilor. Nu în ultimul rând, mulţumiri colegilor bloggeri pentru inspiraţie şi companie precum şi firmelor cu care am lucrat, în special GolinHarris şi Electrolux pentru că m-au inclus în atâtea proiecte faine.

N-am avut timp să pregătesc ceva deosebit pentru aniversare pentru că zilele astea fac pregătiri pentru a mea. Aşa că, o felie virtuală pentru cititori, colaboratori, prieteni şi colegi. Să ne citim sănătoşi la anul!

Urări calde şi deserturi de sărbători!

Anul acesta sărbătorile m-au luat puţin prin surprindere, aşa că nu am apucat să gătesc. Am însă câteva preparate tematice, cu parfum de iarnă, dar vă încânt cu ele după ce trec sărbătorile. Iar la mâncăruri tradiţionale nu mă aventurez pentru că nu-i chiar stilul meu şi ai mei deja s-au ocupat de asta.

Blogul va intra intr-o mică vacanţă începând de astăzi până după Anul Nou şi se va plimba puţin prin ţări străine. De aceea, voiam să urez încă de pe acum tuturor cititorilor, bloggerilor pe care i-am cunoscut anul acesta şi persoanelor cu care am colaborat un Crăciun fericit, multă sănătate în anul ce vine, inspiraţie şi noroc. E una dintre cele mai frumoase perioade ale anului şi sper să vă bucuraţi de ea alături de cei dragi. Să ne citim la anul şi mai voioşi, şi mai veseli!

Continue reading »

Fructele şi legumele româneşti de la Piaţă

Mi s-a părut mie puţin dubios când am auzit că sunt în piaţă pepeni de Dăbuleni. Nu sunt expert în pepenocultura, dar ştiu că pepenilor le trebuie mult soare să se facă mari şi dulci, iar iunie nu a fost o lună însorită. Până la urmă nu am rezistat – am luat un pepene şi, deşi a fost dulce, parcă îi lipsea ceva: coaja era groasă, doar miezul era dulce iar pulpa era destul de tare. Urmărind reportajul de mai jos, aflu că aş fi putut mânca pepeni de Grecia. Nu-i neapărut un lucru rău, dar parcă tot mai buni sunt ai noştri. Strategia mea mai nou e să cumpăr de la băbuţe cât mai autentice legume şi fructe cât mai prăfuite sau murdare de pământ. Ştirea, în cele ce urmează…

via nwradu