Aug 25, 2014
Bogdan

Tartă cu prune și fructe uscate, fără zahăr

A trecut ceva timp de când nu am mai publicat vreo rețetă și îmi pare rău ca am lăsat blogul singur și pe voi, cititorii, neinformați sau neinspirați. Dar cu atâtea schimbări pe plan personal și cu vara toridă de care am avut parte, greu mi-a fost să gătesc ceva demn de publicat pe blog, în afară de salate. Dar, inspirat de o tartă mâncată prin Belgia în timp ce ne întorceam din o scurtă vacanță în Islanda, am gătit o plăcintă cu prune mai sănătoasă pentru o întâlnire cu câțiva prieteni. Nu știam de unde să pornesc că nu mai gătisem cu prune prea mult până acum și nu știam cum se comportă când vrei să le coci pe un aluat de tartă și nu într-un pandișpan. Așa că am găsit pe internet rețete asemănătoare și am întrebat câțiva colegi blogări să văd dacă ei ar face ceva diferit.

Într-un final, am improvizat cât am putut eu de bine și a ieșit o tartă aromată ușor dulce, ușor acrișoară, cu un aluat sfărâmicios tipic franțuzesc, ce a fost apreciată de toată masa. Nu e chiar aspectuoasă, dar e idee perfectă zilele astea, când piețele sunt pline de prune și vreți să o lăsați mai moale cu zahărul. Umplutura e puțin moale și umedă și dacă vă displace asta, puteți să adăugați, în loc de nuci măcinate, 2 lingurițe de amidon dizolvat în puțină apă. Sper să vă încânte!

Rețetă tartă de prune cu fructe uscate

tartă prune

Vezi reţeta sau articolul »

Jun 27, 2014
Bogdan

Jurnal culinar de bord (pt. 3) – NOPI, Londra

La începutul anului, mai exact de ziua mea, am primit o carte pe al cărei autor îl urmăresc de ceva timp pe net. Plenty de la Ottolenghi (link) e plină de rețete care de care mai interesante și aspectuoase. Neapucând până acum să le încerc, am zis să profit de vizita la Londra pentru o conferință să trec pe la noul lui restaurant despre care am citit numai de bine, NOPI.

Am ajuns acolo după ce am lăsat, grăbit, bagajul la hotel, fără speranța că voi găsi un loc. Știam cât de popular e iar când am încercat să rezerv pe net, nu am găsit nici un loc. Așa că am luat Soho la pas și am nimerit chiar înainte ca londonezii să înceapă să vină. Fiind de unul singur, am luat un loc la bar și am consultat meniul pentru mai mult de 5 minute, neștiind ce să aleg.

Restaurantul e mediteranean și meniul de cină peste 15 aperitive din care să alegi plus 6 feluri principale. Nu aveam cum să acopăr nici un sfert din meniu, așa că m-am mulțumit cu 2 aperitive în loc de un fel principal. Alegerea a devenit și mai grea când lista de vinuri ce a venit era aproape cât meniul de mâncare, iar lângă erau descrise gustul și notele fiecărui vin. Am ales cel mai exotic lucru, un vin georgian din struguri Chinuri, crescuți în regiunea Chardakhi, Mtskheta, Georgia. Nu știam mai nimic de vinurile georgiene dar ăsta m-a convins că merită cu siguranță o vizită pe acolo. Mi-a fost și lăudată alegerea de chelner deci am nimerit-o. După ce am comandat, a venit la o masă o pâine cu maia și un ulei de măsline parfumat și ușor amărui.

Inside NOPI

Vezi reţeta sau articolul »

Jun 20, 2014
Bogdan

Jurnal culinar de bord (pt. 2) – De prin București

Sunt de câteva săptămâni în București și, până apuc să mai gătesc și să pozez ceva pentru voi, voiam sa vă dau câteva ponturi despre ce lucruri noi am descoperit și gustat prin împrejurimi.

Mi-era tare poftă de sushi de când am comis-o ultima dată la un all-you-can-eat. Și chiar la fix, m-au invitat cei de la MySushi.ro să le testez ceva din meniu. Am încercat ce vedeți în poza de mai sus, un platou Colour Party care, pe lângă faptul că foarte bine, mai are și vreo 10 sortimente de sushi. Pestele a fost proaspăt și moale, rulourile cu ton picante tare bune iar ghimbirul murat perfect. Am încercat de acolo și sushi-urile de legume, o combinație interesantă de orez moale si legume crocante ce cred că merg foarte bine vara, când poate nu ai chef de pește crud. Am apreciat și tehnica bucătarilor, văzând că toate bucățile de sushi au fost rulate cum trebuie și nu s-au descompus când mușcai de două ori dintr-o bucată. Așa că vă recomand cu căldură MySushi când aveți poftă de sushi acasă.

Sushi MySushi

Până să încerc mâncarea de la Cantine Verte, nu credeam ca preparatele raw pot fi atât de gustoase. Am comandat de mai multe ori în ultimele săptămâni câteva meniuri de la ei și am rămas surprins de cât de bine gătesc. Mâncărurile imită aproape perfect ce vor să fie (ciorbă de burtă, pizza sau salata a la Russe) dar fără să folosească foc, produse de origine animală, zahăr sau făină. Pe lângă asta, deserturile sunt geniale așa că vă recomand să îi încercați măcar o dată sau de două ori pe săptămână.

meniu raw de pranz

Pain de Campagne, pâine cu chorizo, pâine cu cacao, stafide și ciocolată sau croissante de la Pain Plaisir (poza de pe Facebook-ul lor). Probabil cei mai buni carbohidrați pe care îi puteți gusta prin București, pe lângă cartofii de la Energiea.

pain plaisir

Când sunteți pe la Romană, treceți neapărat pe la Tucano Coffee și cereți cafeaua cu lavandă. Pe lângă cel puțin 20 de sortimente de cafea, mai au și multe cheesecake-uri și cărți de citit. Perfect pentru o zi de weekend leneșă!

Tucano

Revin cât de curând cu o povestire despre Ottolenghi și un restaurant de-ale lui. Până atunci, aveți grijă de voi și spor în bucătărie!

May 30, 2014
Bogdan

Apă aromată și fructată

Proaspăt întors pe meleagurile natale, trebuia cumva să-mi astâmpăr pofta pentru toate bunătățile care se găsesc pe la noi vara. Așa că am purces la cea mai apropiată piață, cea de la Matache, și am făcut plinul cu căpșuni moi, cireșe zemoase, roșii cărnoase, soc parfumat și ierburi aromatice. Și cu atâtea arome proaspete, m-am gândit să pun în aplicare o idee văzută anul trecut pe Pinterest și să folosesc ingredientele astea la aromat apa noastră cea de toate zilele.

E o versiunea mai ușoară a limonadei îndulcită cu zahăr, o schimbare de la apa care ne hidratează verile toride. Și partea bună e că poți folosi toate fructele, ierburile sau și unele legume rămase prin frigider care și-au mai pierdut textura.

Eu am făcut 3 combinații, urmând să mai încerc și altele pe măsură ce apar alte fructe românești. Vă dau câteva idei de început, poate vă surâde vreuna:

- Sticla #1: flori de suc, felii de portocală, o linguriță de miere
- Sticla #2: frunze de busuioc, flori de soc, felii subțiri de castravete
- Sticla #3: felii de lime și cireșe (puțin crestate cu cuțitul)

Nu trebuie decât să combinați aromele ce vă surâd într-o sticlă mare de apă și să o lăsați la frigider 24 ore pentru ca aromele să se infuzeze. Și nu uitați să curățați citricele de coajă, ca altfel devine apa amăruie!

securedownload

Dacă ați încercat ideea, lăsați un comentariu că sunt curios să aflu de combinațiile voastre. Enjoy!

May 8, 2014
Bogdan

HanTing Cuisine – Cină de 1 stea Michelin

Până acum câteva luni, credeam că stelele Michelin sunt doar un trend trecător și nu înțelegeam cum poți da peste 100€ pentru o masă. Dar după ce am văzut filmul despre restaurantul El Bulli și un documentar despre mai multe restaurante cu 3 stele Michelin, mi-am mai schimbat gândirea. Da, prețurile tot îmi par mari oricum ai întoarce-o, dar mânat de curiozitate am vrut să încerc măcar o dată un astfel de restaurant.

Am căutat inițial unul in Bruxelles dar ne-am trezit că vrem să îl încercam chiar în lunea de Paște și norocul nu a fost cu noi. Apoi am zis să încerc un restaurant din Haga de care am auzit păreri contradictorii. Trăgând linie și adunând, mi-a dat cu plus așa că am purces și am făcut o rezervare săptămâna trecută la HanTing, un restaurant fusion între bucătăria chinezească și franțuzească cu prețuri chiar decente. Am fost surprins să văd cât de plin e restaurantul într-o miercuri seara, chiar și când am ajuns pe la 21:45, cu o oră înainte de închidere. Înfometați fiind, am ales un meniul de 4 feluri care nu conținea desert (celelalte opțiuni fiind de 3, respectiv 5 feluri și un alt meniu mai scump pe bază de ierburi medicinale chinezești), dar la sfârșitul mesei eram ghiftuiți și fără poftă de dulce. Nu afli ce conține meniul, dar poți să-i spui chelnerului ce alergii ai sau ce nu mănânci și vor fi excluse. Lângă fiecare poză, veți găsi denumirea originală a preparatului, așa cum apărea in meniul ce l-am cerut.
Vezi reţeta sau articolul »

Apr 30, 2014
Bogdan

Mămăliguță cu sos afumat de roșii și creveți

A trecut prea mult timp de la ultima postare și e cam jenant. Acum un an, doi, pe vremea asta, postam mult mai des și eram mai vorbăreț. Dar cu atât de lucru, cu proiecte personale și cu restricții alimentare pe care încă le aplic, frecvența postărilor n-avea cum să rămână la fel. Trecând la mâncărurile noastre, dacă în timpul săptămânii evit pe cât pot carbohidrații și zahărul, în weekend o mai iau razna și îmi fac poftele ca să am tărie pentru o altă săptămână. Ba o înghețată, ba tradiționalele pancakes ce-și fac prezența în fiecare dimineață leneșă de weekend.

Iar unul dintre preparatele cu care mă mândresc cel mai mult în ultimul timp este rețeta de mai jos, o reintrepretare a unui preparat ce l-am descoperit în New Orleans anul trecut. Originalul de la care am pornit era un shrimp & grits, adică o mămăligă/terci cremos, tipic sudist, însoțit de un sos de roșii cu creveți suculenți. Eu nu am găsit mălai grunjos (coarse grits) prin împrejurimi, așa că m-am mulțumit cu o făină de porumb pe care italienii o folosesc des la polenta. Restul e improvizat din memoria papilelor și, dacă acea memorie nu mă înșală, gustul e cel puțin similar în proporție de 80%. Așă că vă prezint un preparat demn de un restaurant de fițe, de făcut fără prea mult stres în bucătăria proprie.

Mămăliguță cu sos afumat de roșii și creveți

mamaliguta cu sos de rosii afumat si creveti

Vezi reţeta sau articolul »

Mar 25, 2014
Bogdan

Jurnal culinar de bord (pt. 1)

Să încerci să reduci cât mai mult consumul de carbohidrați și zahăr nu e chiar ușor când mai toate mâncarea gata preparată pe care poți să o cumperi din magazine sau restaurante e compusă din pâine, cartofi, orez sau paste. Asta înseamnă de câte ori mă satur de salatele din comerț, trebuie să-mi gătesc eu singur ceva. Și cum lucrul acesta se întâmplă destul de des, voiam să vă trec în revistă ce creații îmi mai ies din bucătărie. Fiind ori insuficient pozate ori destul de simplu de reprodus, vă redau rețetele mai sumar și sper să vă ofer ceva inspirație pentru mesele voastre din timpul săptămânii. Majoritatea preparatelor sunt simple și relativ rapide, dacă vă coordonați bine. Mai presar, pe ici, pe colo, și niște peisaje, ingrediente sau oameni care m-au inspirat în ultimul timp.

S-a deschis în Haga cel mai mare magazin Marks & Spencer de pe continent și, odată cu el, un moderat de mare raion cu delicatese. Am dat peste Marks & Spencer acum un an, în Londra, și am rămas fascinant de varietatea de acolo și de produsele din gama proprie. Au un bacon demențial, iaurturi bune, cidru, cheddar și multe produse pentru un brunch ca la carte (hot cross buns, english muffins, pancakes, scones etc.). În poză mai vedeți și niște cârnați de porc cu mere, lipii integrale, stafide în ciocolată și double cream.

Marks & Spencer goodies

Când am poftă de orez cu lapte, improvizez. Am înlocuit orezul cu quinoa, fiartă deja cu o seară înainte, am fiert-o puțin în lapte de alune de pădure, îndulcit amestecul cu lucuma, adăugat puțină cacao (unt și praf) și apoi presărat ce fructe aveam prin casă. Totul a fost gata în mai puțin de 10 minute.

quinoa cu cacao si zmeura

Am început anul nou în Berlin și, cum aveam o zi și un dor de ducă, am dat o fugă peste graniță în Poznan. Am încercat pentru prima dată pierogi și trebuie să vă spun că sun demențiale. Aluat moale, fiert și umplut cu cartofi, brânză locală și bacon savuros pe deasupra. La Ratuszova găsiți unele bune plus alte mâncăruri tradiționale.

pierogi

A început sezonul sparanghelului așa că am profitat de ocazie să-l alături unui somon. Sparanghelul l-am curățat de coaja ațoasă de la suprafață și l-am sotat în puțin unt cu usturoi și 2 file-uri de anșoa. Peste el am pus somonul acoperit cu o crustă făcută din migdale, pătrunjel, zeamă și coajă de lămâie, sare, piper și ulei de măsline. Tigaia e de fier, să nu cumva să băgați teflonul la cuptor!

somon in crusta de migdale cu sparanghel

Am descoperit un documentar despre Ferran Adrià şi restaurantul lui de 3 stele Michelin, El Bulli, ales câţiva ani la rând cel mai bun restaurant din lume. Se numeşte El Bulli: Cooking in Progress şi îl urmăreşte pe Ferran şi echipa în timp ce concepeau meniul pentru un nou sezon, activitate care dura şi 6 luni. Eşte fascinant să vezi un adevărat artist în acţiune şi cum poate să facă nişte legume să însemne mult mai mult decât un preparat, o experienţă ce te emoţionează şi îţi rămâne în amintiri.

Pages:1234567...48»